În loc să fie muzeu naţional, obiectiv turistic de însemnătate internaţională în administrarea Academiei Române, casa Coandă din Bucureşti a încăput pe mâna samsarilor imobiliari şi a fost vândută cu fals în acte, ascunzându-se faptul că este monument istoric.
Citiţi şi:
Secrete şocante. Cum îşi bate joc România de „tezaurul Henri Coandă”
Pradă imobiliară. Casa lui Henri Coandă, vândută cu fals în acte
Cum explică un ministru prădarea Casei Coandă. Uluitoarea justificare a lui Kelemen Hunor
Unde aterizează "pisica moartă”?
Afacerea vânzării etajului Casei Coandă este o "pisică moartă”, pe care instituţiile implicate încearcă să o arunce cât mai departe de ograda proprie. Am arătat, în ediţia de ieri, cum fostul ministru al Culturii, Kelemen Hunor, a încercat să arunce responsabilitatea înstrăinării imobilului în sarcina exclusivă a Academiei Române. Şi am mai arătat de ce se află într-o gravă eroare.
De partea lor, secretarul general al Academiei, academician Ion Otiman şi directorul Direcţiei de Patrimoniu al instituţiei, Dumitru Dinu, susţin că au epuizat căile legale de reintrare în posesia etajului Casei Coandă şi că, din momentul în care au încheiat contractul de cesiune a drepturilor litigioase asupra acestui imobil, responsabilitatea Academiei faţă de destinaţia ulterioară a acestuia nu mai există.
Din păcate, Ion Otiman a refuzat să ne pună la dispoziţie contractul de cesiune a drepturilor litigioase. Totuşi, Dinu a confirmat ceea ce ne interesa, în primul rând: anume că acest contract nu conţine o prevedere legată de statutul de monument istoric al Casei Coandă. Ar fi fost obligaţia RAAPPS să precizeze acest aspect, în actele de predare a imobilului către mandatarul Academiei, susţine Dumitru Dinu. Pe de altă parte, pretinde acelaşi Dinu, este obligaţia Ministerului Culturii să notifice proprie
