Ermetismul italian al lui Bonetti a fost peste organizarea lui Răzvan. Dinamo s-a apărat eroic, Rapid s-a trezit prea tîrziu
Banal. Sau poate că nu. Mai întîi a fost meciul galeriilor. Atacuri şi contraatacuri, nu s-a jucat deloc la temporizare. Culori cu zeci de mii de inimi. Alb-roşu, vişiniu, vise, speranţe. Concentrare. Emoţii. Fotbal, ar trebui să fie şi fotbal. Cupa României pe un stadion adevărat, unde oamenii nu mai vin cu coifuri făcute din ziare şi umbrela în punga de plastic. Astăzi umbrelele sînt considerate arme albe, iar hamburgerii au luat locul seminţelor de "floare". Acum 44 de ani, cînd Dinamo cîştiga ultima Cupă în faţa Rapidului, aşa era. Şi nu o să vă vină să credeţi, nu erau toate aşa de rele!
Click aici pentru GALERIE FOTO de la partidă!
Viteză contra posesie
Bonetti l-a trimis din nou pe Naumovski să apere poarta lui Dinamo, iar pe Dănciulescu să-l ajute pe Niculae, în faţă. Nu, nu a renunţat la Alexe, care pîndeşte în spatele lor. Teoretic, Dinamo începe mai ofensiv decît credeau cei mai mulţi. Nu doar teoretic, băieţii din Ştefan cel Mare joacă mai direct pe poartă şi încearcă să spargă pe flancuri. Rapid răspunde cu posesie şi nu se simte absenţa lui Rui Duarte, înlocuit de Mihai Roman. Ex-braşoveanul e prezent şi atent, atît în defensivă, cît şi în atac.
Marius Niculae semnează prima ocazie dinamovistă în minutul 15, cu o semifoarfecă foarte curată după o pasă de pe stînga a lui Dănciulescu. Coman era bătut, dar mingea a trecut puţin pe lîngă bară. Rapid ripostează la doar 4 minute distanţă, cînd Kone se complică şi pierde o minge în faţa lui Teixeira. Pasă la Deac, apoi în careu Alexa şi Surdu ratează deschiderea scorului sub privirile împietrite şi picioarele împleticite ale apărării conduse de Moţi.
Fundaşii în alb-roşu continuă să aibă intervenţii situate între stîngăci
