Thilo Sarrazin e un personaj omniprezent în viaţa publică a Germaniei. Face ce face şi reuşeşte mereu să surprindă, să enerveze, să vexeze. Spre deosebire de alţi (foşti) actori politici care au călcat pe bec şi au rămas izolaţi, Sarrazin se bucură în continuare de atenţia presei şi a publicului. Membru marcant al SPD (social-democrat), publicase, în urmă cu vreo doi ani, o carte polemică – un pamflet, după cum singur a caracterizat-o – despre societatea germană contemporană. Deutschland schafft sich ab. Wie wir unser Land aufs Spiel setzen („Germania se dezintegrează. Cum ne punem ţara la bătaie“). Era vorba despre demografie, raporturi sociale, războiul civilizaţiilor – totul ambalat (ceea ce era cu atît mai grav) sub forma unui tratat serios, cu referinţe ştiinţifice. În carte se spune cam aşa: identitatea Germaniei e condiţionată genetic; inteligenţa e moştenită în proporţie de 50-80%; emigranţii musulmani ar fi „în mod evident mai puţin interesaţi de schimbul cultural“; pentru că imigranţii (musulmani) fac mai mulţi copii decît germanii get-beget, scade şi nivelul mediu al inteligenţei în Germania, ţara devine astfel „mai mică şi mai proastă“. Mai ales imigranţii musulmani ar avea probleme de integrare – spune Sarrazin –, ei ar fi principalii beneficiari ai ajutorului social, deci sursa unor pierderi enorme pentru statul german. În aceste familii cu natalitate ridicată, peste medie, educaţiei nu i se acordă aproape niciodată un loc privilegiat, ceea ce îi transformă şi pe tineri în inadaptaţi – deci viitori asistaţi sociali. Povestea nu se încheie aici, căci afirmaţiile lui Thilo Sarrazin au depăşit graniţele Germaniei, găsindu-şi un echivalent în disputele din Franţa legate de expulzarea cetăţenilor europeni de etnie romă provenind din state membre ale Uniunii Europene, precum România sau Bulgaria.

DE ACELASI AUTOR Cinci cuvinte - Anul cultural 2012