Până în 2050, Terra va avea zece miliarde de locuitori, cu trei miliarde mai mult pe o planetă unde criza de apă potabilă nu mai este doar o urgenţă iminentă, ci o realitate dramatică pentru nu mai puţin de 1,6 miliarde de oameni, relatează adnkronos.it. În opinia lui Lars Thunell, vicepreşedinte executiv al International Finance Corporation, există doar două soluţii pentru a remedia această situaţie: una este cea a raţionalizării, o soluţie aproape deloc eficientă şi dificil de aplicat, în timp ce a doua presupune perceperea unei taxe de la consumatorii de apă, însă într-un mod „social responsabil“. În 2010, Naţiunile Unite au recunoscut apa ca fiind un drept fundamental al umanităţii şi tocmai din acest motiv, susţine Thunell, este corect ca agricultorii şi companiile să plătească o taxă, cu ajutorul căreia apa să ajungă şi în zonele deficitare. Şi pentru a înlătura de la bun început orice posibile obiecţii şi proteste, Thunell menţionează că doar 1,5% din apă este utilizată în scopuri alimentare, restul fiind folosită în scopuri industriale, casnice şi pentru agricultură, care absoarbe cea mai mare cantitate. De altfel, directiva privind apele a Comunităţii Europene, emisă în 2000, încurajează guvernele să
adopte politici de economisire şi de eficientizare mai mare a distribuţiei apei. Problema apei şi a gestionării deficitare este scoasă în evidenţă şi de un studiu al unei echipe de specialişti de la Universitatea din Southampton, coordonaţi de profesorul Robert Nicholls. Potrivit studiului, consumul crescut de apă va contribui la reducerea considerabilă a rezervelor de apă, în măsură mult mai mare decât încălzirea terestră. Această criză acută de apă a adus în atenţia omenirii o sursă relativ nouă - şi până acum ignorată - de apă: apa fosilă, sau paleo-apa, în limbajul specialiştilor.
Paleo-apa este, de fapt, apă care s-a infiltrat
într-un
