Copila poartă pe cap o basma neagră. În loc de rochiţă colorată, Anişoara vine la şcoală îmbrăcată într-o bluză neagră cu pantaloni tot negri. Nu vorbeşte tare, ci murmură. Nu râde, ci zâmbeşte. Îşi întinde pe bancă palmele cu unghii vopsite în negru şi ne spune: “Da, se poate spune că sunt fericită. Fiindcă locuiesc cu bunica şi ne descurcăm foarte bine împreună”. “Sincer?”. Nu răspunde. Îşi ascunde în palme unghiile negre şi priveşte pierdută minute întregi undeva, în podea. “Sincer!”. Are o voce scăzută, cu inflexiuni de femeie.

Orfana cu părinţi vii

Anişoara are 11 ani şi locuieşte cu bunica, într-o cocioabă mică din lut, în localitatea Târşolţ, Satu Mare. Bunica e senilă, analfabetă, vede şi aude ca prin ceaţă. Nu pricepe pe ce lume trăieşte, de aceea e mai mereu euforică: îi spui ceva trist, râde în hohote. Rar de tot devine conştientă şi atunci se aşează pe scaun şi îşi aminteşte că odată, cândva, parcă a mai avut o fiică: pe mama Anişoarei. Dar asta se întâmpla acum 11 ani, când nepoata încă nu se născuse. Când a venit pe lume Anişoara, părinţii au plecat în Franţa, să facă bani. Nu erau săraci, dar vroiau mai mult. De când era în scutece, Anişoara îi vede doar de Sărbători şi în timp s-a împăcat cu asta. Acum i se pare firesc să fie aşa.

Uneori, când încearcă să şi-o amintească pe mama, nu-i mai distinge clar trăsăturile feţei. Cuvintele “mama” şi “tata” i se par stranii, atunci când se surprinde singură rostindu-le. Uneori se simte ca şi cum ar fi o orfană cu părinţi vii.

Palatul cu trei etaje - prea mult pentru un copil atât de mic

Peste drum de cocioaba din lut a bunicii, părinţii i-au lăsat Anişoarei o adevărată avere: o casă uriaşă cu trei etaje şi acoperiş roşu, cocoţată în vârf de deal. Un palat în toată puterea cuvântului. După ce au ridicat-o cu banii trudiţi în Franţa, i-au dat copilei cheile în mână şi ei au plecat di