Are 26 de ani şi ştie deja cu mare, mare precizie ce vrea de la viaţă: să fie cît mai liberă. Îmi vorbeşte despre ea cu mare uşurinţă, deşi abia ne-am cunoscut. Îi place teatrul şi joacă foarte mult teatru, de fapt, asta a şi salvat-o de la o ruină iremediabilă. Are parcursul oricărei adolescente asaltate de reclame, de 90-60-90, de înălţimi nebănuite, de silicoane şi botox-uri miraculoase. S-a lăsat prinsă şi ce a început ca o glumă ar fi putut să sfîrşească rău... Pe la 16 ani s-a trezit că vrea să placă, că vrea să fie regina grupului ei, că vrea să-şi domine prietenele, să atragă, să aibă un iubit etc. S-a tot gîndit cum să facă, ce ar putea să realizeze cu trupul ei pentru a fi remarcată imediat şi de toată lumea. N-a aşteptat prea mult, că beculeţul roşu s-a aprins după ce, la ora de sport, proful a apostrofat-o cu: „Eşti nulă, Fanny. Şi cu c... ăla mare n-ai să reuşeşti niciodată să faci nimic“. S-a pus pe regim. Era plinuţă, dar nu grasă, cu brioşe pe la burtică, dar cu sîni superbi de adolescentă. Prietena ei cea mai bună s-a prins în joc, ajutînd-o să rămînă zile în şir într-un regim teribil.

DE ACELASI AUTOR Cui i-e frică de prostime? Ghearele lungi ale dregătoriilor Despre vrăjitori şi vrăjitoare „Sminteala limbii“: despre sudălmi şi ocăriDupă trei luni de înfometare, a slăbit mai mult decît şi-ar fi dorit, dar, cum zice, „corpul a luat-o înaintea minţii“. A ajuns la spital, de acolo într-o clinică, din clinică într-o altă clinică. Şi uite aşa, patru ani de zile a fost pacient pentru un sistem dornic să înghită banii societăţii şi mai ales pe ai părinţilor... Cînd a văzut că nu-i de glumă şi că nimeni n-o ascultă, s-a prefăcut că acceptă soluţiile convingătoare ale psihologilor, psihiatrilor, părinţilor, medicilor, dar... La bilanţul de doi ani, părinţilor li s-a spus că e bine, că s-a refăcut, că s-ar putea reintegra în societate, dar, cu ea d