PRIVEŞTE...
Priveşte în zare iubito, priveşte puţin,
Priveşte în sus,spre cerul senin,
Priveşte la mine, la câmpul cu flori,
Aduţi aminte de primii fiori.
Dă-ţi la o parte-n tristarea,
Dă-mi fericirea-napoi,
Căci tu-mi vei rămâne acceaşi
Şi iarăşi vom fi amândoi.
Deschide mai largă fereastra,
Să stau lâgă tine femeie,
Să intre în casă mirosul de fân,
Să intre pe rând curcubeie.
Se dedică doamnei, Doina Săbădeanu din Botosani
Eu sunt acelaşi…
(Doinitei)
Eu sunt acelaşi trup şi suflet
Pe care tu l-ai fi dorit,
Cerând în schimb doară iubirea,
Din clipa când ne-am cunoscut.
Şi-am revărsat-o înspre tine,
Ca pe-o doină din străbuni,
Să placă lumii ce-nţelege,
Iubirea noastră, a doi… nebuni,
Am revărsat-o înspre tine,
Ca pe-o baladă, din popor,
Să o-nţeleagă orice suflet,
Precum al meu,cuprins de dor.
Spre ochii tăi senini şi blânzi
Am s-o revărs a câta oară?
Am s-o revărs de-atâtea ori
Când tu-mi miroşi a primăvară.
Am s-o revărs cu lăcomie.
Spre stoluri largi de porumbei,
Să ne-o ridice spre înalturi
Să ştim ce e iubirea…ce-i.
A PLECAT GRĂBITĂ VARA...
A plecat grăbită vara,
Neuitandu-se la noi,
A sosit la uşă toamna,
Scuturând bătrânul tei.
A căzut frunza din vii,
Bat în geam stropii de ploaie.
Şi e frig în casa noastră,
Lemne,nu avem ...nici paie!.
Iar pe uliţă, prin curte
Bruma albă se aşterne,
La fereastra mititică,
O muşcată mai stă verde!
Of, ce mohorâtă-i ziua,
Ce mă ţine-n fofolit,
Aş pleca aşa, aiurea,
Dar e ploaie şi mi-e frig.
Stau mai bine între perne, @
