● Liviu Antonesei, Victimele inocente şi colaterale ale unui sîngeros război cu Rusia. Unsprezece povestiri, Polirom, 2012.
„Recunosc. De obicei îmi mint cititorii şi, pe cît e posibil, încerc să-i mint frumos. Inventez personaje plecînd de la un nas ciudat ori de la mişcarea unui fund de femeie, apoi brodez poveşti în jurul lor după cum îmi aleargă imaginaţia. Şi mereu caut să dau un aer implacabil, lucrurile nu pot sta decît aşa, de autenticitate. De data aceasta vreau să fiu cît mai onest cu cititorii mei, mi-am propus să smulg personajele direct din realitate şi să încerc să le reconstitui povestea din fapte reale, să-mi limitez cît mai mult imaginaţia. Dacă observaţiile mele, mai ales concluziile extrase din ele, sînt incorecte? Oricum, superficiale sînt cu siguranţă. Am scos telefonul din buzunarul pantalonilor scurţi şi am format numărul lui Max. I-am spus că am nevoie pe loc de ajutorul lui şi al băieţilor lui şi că sînt la ştrand...“ În acest fragment, naratorul este un scriitor, iar Max – un detectiv particular chemat, după cum se-nţelege, să verifice, prin metoda filajului, dacă presupoziţiile pe care scriitorul le făcuse în legătură cu două cupluri de la ştrand, pe care le avusese pînă atunci sub observaţie, sînt corecte.
DE ACELASI AUTOR Bilanţ 2012 Cel mai rapid roman din lume Conjuraţia Eminescu (II) Inocenţa. Roman & muzeuPovestirea se intitulează „Raport despre două cupluri smulse realităţii, însoţit de un comentariu vag, imprecis, privind realitatea ca atare“ şi funcţionează ca o fabulă despre ficţiune, în ciuda sau poate tocmai datorită unui vag aer autoironic. Raportul detectivului despre cele două cupluri pe care le va supraveghea cîteva zile nu va coincide cu ceea ce-şi imaginase scriitorul: „Concluziile mele s-au dus peste cap. E adevărat că acestea noi, rezultate în urma anchetei, pot conduce la o poveste mai interesantă. Adev
