Preşedintele francez vrea introducerea de obligaţiuni comune europene. Cancelarul german încă mai rezistă în faţa acestui plan, dar opoziţia socialdemocrată abia aşteaptă să preia de azi pe mâine toate datoriile Europei.

Chipurile nimeni nu vrea să facă din aceste obligaţiuni comune un nou colac de salvare pentru zona Euro. Dar în timp ce Germania declară încă acest subiect tabu, şeful de la Elysee declară sus şi tare că tocmai aceasta va fi tema principală de la un nou summit de criză european. Bineînţeles că ţări cu probleme precum Grecia sau Spania vor ca cineva să le sară în ajutor. Şi aşa cum stau lucrurile, singurul stat capabil să facă asta e Germania.

Mai contează pentru cineva că o asemenea măsură este ilegală conform dreptului european? Evident că nu. Culmea e că opoziţia socialdemocrată germană se grăbeşte şi ea în aceeaşi direcţie. Vrea să rezolve criza Euro punând în cârca contribuabililor germani nota de plată a altor două sau trei state. Nimeni nu se întreabă dacă Germania poate duce această povară, toată lumea vede în obstacolele juridice nişte mici aberaţii contabiliceşti şi în intenţiile de limitare a datoriilor un spirit antieuropean. Şi aşa ministrul german de finanţe a început să cedeze şi să vorbească de o rată mai mare a inflaţiei. Dacă pe altarul salvării monedei unice va fi sacrificat şi principiul răspunderii pentru datoriile proprii, atunci chiar că Europa are o problemă mare. Zona Euro sau nu, tot trebuie să ne debarasăm de acest model greşit (The Guardian)

Elitele europene încearcă să-i sperie pe greci, şi dacă tot suntem aici pe irlandezi sau spanioli, să înghită găluşca austerităţii. Dar uită că ele sunt de vină pentru starea deplorabilă a economiei actuale.

Democraţia n-a fost niciodată o trăsătură definitorie a UE, o construcţie unde oamenii sunt puşi să voteze din nou dacă rezultatul unui referen