Uninominalul pur, în forma adoptată ieri de Parlamentul României, e o mare mizerie. Argumentele au fost prezentate și aici (pe VoxPublica) și în mai toată mass-media națională. Nu o să le mai reiau. Însă nu uninominalul pur e cea mai mare mizerie a sistemului politic actual. Nu pe șmecherii se bazează establishment-ul, nici pe ”legendara” pasivitate mioritică a românilor, ci, ironică situație, pe buna-credință a celor mai activi dintre membrii societății. A celor de la care, cel puțin teoretic, se așteaptă să genereze în cele din urmă schimbarea. Socială. De mentalități. De sistem.
Am asistat ieri la o întâlnire între reprezentanți ai societății civile – activi în diferite grupuri sau ONG-uri de protecția mediului, apărarea drepturilor omului (a minorității rrome ori a fermierilor), de urbanism, de revendicare a spațiului public etc. – și Eckstein-Kovacs Peter, candidat la Primăria Clujului. Oamenii și-au prezentat solicitările și eventuale soluții la diferite probleme. De altfel, cu o zi mai devreme, o listă de revendicări ale societății civile a fost trimisă tuturor candidaților la Primărie – acțiune mediatizată și cu ajutorul unui flashmob în Piața Unirii (vezi video, mai jos).
Până aici, totul bine și frumos. Și în regulă. De fapt, aproape în regulă. Până când intră în discuție buna-credință a celor mai activi dintre membrii societății civile pe spatele căreia, afirmam, se bazează sistemul. Trimițând acele solicitări tuturor candidaților și așteptând să vadă cine preia mai multe (dacă nu în totalitate) dintre revendicări în propriul program, reprezentanții societății civile au dat dovadă de bună-credință. Au pus semnul egal între Eckstein-Kovacs Peter, Emil Boc și Marius Nicoară. Doar că…
Doar că Eckstein-Kovacs Peter este cunoscut pentru implicarea lui în susținerea culturii independente. În stimularea și acordarea de asistență juridică (de c
