În Egipt, 50 de milioane de alegători sunt chemaţi la urne pentru a-şi desemna preşedintele. 12 candidaţi se află în competiţie în contextul primelor alegeri prezidenţiale efectiv libere din istoria Egiptului. Mulţi observatori constată încă că în ciuda acestor alegeri libere Egiptul este confruntat cu spectrul haosului.

Cu 15 luni în urmă egiptenii au trăit un moment unic de euforie şi romantism revoluţionar alungîndu-l de la putere pe preşedinţele Honsi Mubarak. Occidentul a fost mai puţin euforic pentru că preşedintele Mubarak era, de două decenii, aliatul lor într-o ţară cu 82 de milioane de locuitori care joacă un rol important în lumea arabă şi pe plan regional. In prezent Egiptul se află la o importantă răscruce de drumuri.

Va deveni el un stat islamic sau un stat laic? Va rămîne el aliatul Occidentului şi al americanilor sau se va îndrepta spre alte alianţe regionale şi internaţionale? Iată doar două întrebări care se pun în această perioadă de tranziţie devenită destul de lungă.

Peisajul politic egiptean este şi el marcat de incertitudini şi în plină mişcare. La sfîrşitul anului trecut islamiştii au cîştigat alegerile legislative, dar tabăra lor s-a divizat între Fraţii musulmani şi salafişti. Rămîne de văzut dacă egiptenii vor alege acum un preşedinte ieşit din rîndurile acestor mişcări, sau mai degrabă un reprezentant al armatei, un liberal sau un fost demnitar al regimului Mubarak.

Pentru că, între timp, vechea gardă şi-a reciclat ideologia şi furnizează acum candidaţi care se declară revoluţionari, cum ar fi Amr Moussa, fost ministru de externe pe vremea lui Mubarak. Sondajele îl dau de altfel favorit pe Amr Moussa, pe locul al doilea situîndu-se un fost general, şi abia pe locurile trei şi patru candidaţii islamiştilor.

Indiferent care va fi rezultatul acestor alegeri, se poate deja spune despre ele că nu au fost de l