Stai câteodată şi te întrebi de ce câte unul sau altul sunt puşi pe diverse posturi, să ocupe anumite scaune.

Cum ar fi directoraşii ăştia numiţi politic, pe care îi pun „păpuşarii" pe câte un fotoliu, pentru că i-au văzut cât de bine... dorm. Ori, am putea bănui că-s atât de uşor manevrabili încât sunt de-a dreptul indispensabili.

Cine ar fi crezut, spre exemplu, că numitul Georgescu Daniel ar putea ajunge vreodată director la o companie de stat. Zic şi eu, aşa, nu că aş avea ceva cu omul. Am mai zis asta, consider că a făcut o treabă destul de bună în privat din moment ce a „păpat" banii CJC prin diversele licitaţii pe care le-a câştigat. Cum va face acum? Cum va păzi el Canalul? Cum şi ce are de câştigat PSD-ul cu Georgescu la cârma ACN-ului? Oricum, postul a fost râvnit de mulţi. Să nu-l uităm pe Valentin Zeicu, cel care şi-a dorit atât de tare fotoliul de la Canalele Navigabile, încât parcă a aşteptat la colţ debarcarea lui Ovidiu Cupşa. Acum, din nou într-o uniune de guvernare, Cupşa vrea alt post. La Canal lasă pe altul. Ce a făcut, vă întreb, Zeicu în ultimii ani? Aţi văzut voi ceva? Că noi nu. S-a aşternut tăcerea peste Canal. Chiar şi pe vremea lui Cupşa mai era ceva mişcare. Ori, cel puţin ne-am amuzat copios când prietenul său, Horia Bud, a încheiat „la oha" cel mai mare contract din istoria companiei. Firesc, licitaţia a fost câştigată, contractul neparafat. Păcat de un teren pierdut degeaba.

Dacă atunci, pe vremea penelistului, lucrurile au stat aşa, acum, în era Mazăre, ne vom mai amuza vreun pic?

Cunoscuţi ca fiind de gen... „cotropitor", mai marii pesedeului constănţean nu prea au lăsat ceva în urma lor, ci doar în vistieriile personale. Ori ale acoliţilor, este drept. Şi uite cum „păpuşarii" pun oameni de paie pe scaune. Adormiţii potriviţi în fotoliile potrivite. Unii uşor manevrabili întru bunăstarea „păpuşarului". Unu