Traian Basescu tace in fata tuturor afronturilor adversarilor sai. Tace in fata unor atacuri care altadata l-ar fi facut sa scoata fum pe nari. Tace chiar si atunci cand ii este pusa in discutie cea mai importanta prerogativa constitutionala.
Si intrerupe aceasta tacere doar pentru a ne spune ca i-au mai ramas doua obiective - Legea sanatatii si reorganizarea administrativ teritoriala - pentru a-si incheia multumit conturile cu mandatul si cu istoria.
Unii vad in aceasta tacere semnul unei strategii inteligente care ii lasa pe liderii USL sa-si ridice poalele pana la cer si sa-si dea singuri cu firma in cap pana o fac tandari in timp ce presedintele nu baga in seama provocari ieftine, menite sa-l atraga in razboiul suspendarii, ci este preocupat de chestiunile mari, istorice pentru Romania. Da, poate fi o strategie, dar ea este mai degraba menita sa ascunda o uriasa neputinta a presedintelui.
Traian Basescu s-a pus singur intr-un sah ce se poate transforma oricand in mat. Nu face nicio miscare, nu se arunca in nicio confruntare pentru ca nu mai are practic niciun spatiu de manevra. Stie bine ca orice gest de riposta se poate lasa cu o actiune de suspendare, iar daca se ajunge acum la referendum de demitere sansele de a-si pastra mandatul sunt minime. Este adevarat ca PSD nu vrea sa-l suspende deocamdata pentru ca nu are inca un candidat propriu. Este adevarat ca fara UNPR, USL nu are majoritatea necesara suspendarii, iar progresistii au anuntat ca nu vor vota un asemenea demers. Dar fiecare politician si fiecare partid are pretul sau ori macar cadavrul sau din dulap cu care poate fi santajat, asa ca garantiile nu exista cu adevarat.
E drept ca nici ramanerea in functie nu-i prea mai foloseste lui Traian Basescu. Partidul sau, cel prin care spera sa-si indeplineasca proiectele s-a facut tandari si este posibil ca in toam
