Gândiţi-vă că vi se cere să vă descrieţi. Ce aţi spune prima dată despre voi? Ele spun că sunt măritate şi câţi copii au. Multe dintre ele nu au reuşit să-şi termine liceul, pentru că s-au îndrăgostit şi s-au căsătorit. Visau pe vremuri să-şi facă o carieră, dar copiii, soţul şi treburile casnice au devenit prioritare, iar munca lor nu a însemnat niciodată mai mult decât o sursă de venit. Multe dintre ele nu au avut niciodată o slujbă, pentru că au fost nevoite să stea acasă şi să aibă grijă de copii sau părinţi bolnavi. În 2010, o organizaţie non-guvernamentală s-a gândit să le întindă o mână de ajutor, printr-un program finanţat din fonduri europene.

Aproximativ 1100 de femei din judeţele Giurgiu, Ilfov, Teleorman, Argeş şi Bucureşti au absolvit deja cursuri de calificare, finanţate din bani europeni, şi jumătate dintre ele lucrează în domeniul ales.

Organizaţia non-guvernmentală Communication for Community (C4C) a demarat, în 2010, proiectul "Munca are genul feminin", prin care îşi propune să ajute femeile din câteva judeţe ale ţării să-şi găsească locuri de muncă pe termen lung, slujbe cu care să se simtă bine, "să rezoneze", după cum povesteşte directoarea asociaţiei, Daniela Vişoianu.

"Femeile din România au fost învăţate să aibă un loc de muncă, obţinut prin mecanismele comuniste, dar nu să facă o carieră. Pentru femeile din România, nu există egalitate între locul de muncă şi carieră", explică Daniela Vişoianu pentru România liberă.

Ca la şcoală

Membrii asociaţiei au luat comunele la rând, au discutat mai întâi cu personalul de la asistenţă socială din primării, care le-au furnizat consilieri, apoi au urmat întâlnirile cu beneficiarele. La prima întâlnire, femeile au primit pliante şi li s-a explicat în ce constă proiectul. Apoi, ele au hotărât dacă vor sau nu să urmeze cursurile de calificare.

Un curs durează aproximativ