- Editorial - nr. 98 / 23 Mai, 2012 "Ca sa fii roman trebuie sa poti!” (Grigore Vieru) Initial imi propusesem sa scriu despre cu totul altceva in spatiul editorialului de azi, dar mi-a deturnat initiativa o mizerie din arsenalul campaniei electorale, care campanie, desi nici n-a inceput bine, a tinut sa ne reaminteasca, in toata maretia, chipul had al unora care se considera bipede cu grai articulat. De expresie romaneasca, sunt sigura! Legat de asta, o sa va spun o ... poveste. Cica, intr-o zi, Ion si János, dupa ce s-au cinstit zdravan la birt, s-au despartit in crucea ulitii, mergand fiecare catre casa lui. La jumatatea drumului, pe roman l-au apucat nevoile si... inevitabilul s-a produs. Imediat, nanele de pe la porti si-au pus mainile in cap si-au inceput sa boceasca de rasuna satul: "Tulai Marie, uite ce-o facut Ionu! Ce ocara si rusine!” Intamplarea face ca si János a patit la fel, pesemne ceva nu fusese in regula la birt. S-a scapat si el in drum, in celalalt capat al satului. Si atunci, Marika-neni a strigat: "No, haideti, mai oameni, sa acoperim repede, sa nu vada nimeni, ca-i rusine!”. Folclor, de! Pot sa va mai spun o poveste. Cica a fost odata o trupa de purtatori ilegal de pix care isi duceau zilele santajandu-i pe cei pe care-i considerau ei mai slabi de inger - fapt pentru care, dupa ce au pierdut niste procese, unii dintre mazgalitori au fost trimisi la loc racoros, sa mediteze. Doar ca nu la indreptare au meditat ei, ci cum sa se razbune pe cei care le dejucasera planurile. Prima miscare a fost sa se adune... cu concurenta, fiindca unde-s doi-trei-patru, puterea creste. Si razbunarea - desi se spune ca e arma prostului - poate fi dulce... macar la inceput, uitand, desigur, ca urma - pardon! - ... urna alege. Desigur, nu-i de neglijat nici faptul ca - citand din clasici - cel care numara voturile decide! Sa ne intelegem bine! Nu sunt avocatul nim