În Franţa a avut loc cea de-a IX-a rundă de alegeri prezidenţiale în care alegătorii se exprimă prin vot universal direct. Şi, pentru prima oară în ultimii 17 ani, după trei înfrîngeri consecutive, stînga – reprezentată de candidatul socialist François Hollande – revine la Palatul Élysée. Într-adevăr, cea dintîi implicaţie a acestor alegeri incontestabil de semnificative este faptul că se confirmă o reîntoarcere la stabilitate.
Franţa este cea mai mare ţară din Europa care a avut atîtea dificultăţi în a-şi găsi echilibrul. Revoluţia din 1789 a declanşat o lungă perioadă de instabilitate profundă, care a însemnat două imperii, trei monarhii şi cinci republici. Francezii au adoptat 13 Constituţii în mai puţin de 200 de ani.
Cu o vechime de 54 de ani, actuala cea de A Cincea Republică este al doilea regim, ca durată, de la revoluţie încoace. Uneori, s-a vorbit despre o A Şasea Republică, care să se ocupe de griji şi probleme limitate, dar reale. Însă prezenţa la vot în cadrul celor mai recente alegeri (80% în turul întîi şi 81% în cel de-al doilea) nu mai lasă loc de îndoială: sistemul actual este puternic, iar noi, francezii, sîntem ataşaţi de el. Totuşi, importanţa principală a rezultatului alegerilor o reprezintă reîntoarcerea stîngii la putere, pentru a doua oară în 31 de ani. De fapt, cînd François Mitterrand a fost ales preşedinte în 1981, stînga nu mai fusese la putere din 1957.
Pe-atunci, Partidul Comunist încă era puternic şi avea legături strînse cu Uniunea Sovietică. Eventualitatea ca partidul să ajungă la guvernare printr-o alianţă electorală cu socialiştii a semănat teama printre oponenţi. Socialiştii, în mare parte, nu îşi lepădaseră deocamdată pielea intelectuală. Programul politic al lui Mitterrand era un imn închinat planificării economice, iar piaţa liberă încă era, pentru el, sinonimă cu asuprirea.
În zilele noastre, nu mai ex
