Impingerea Legii electorale in miezul conceptului "ba pe-a ma-tii" nu reflecta decat generalizarea unei cugetari a lui Napoleon, dupa care in politica, prostia n-ar fi un handicap.

Dimpotriva, a adaugat peste ani Ion Mihalache: "Ce este Parlamentul? Este el, oare, o adunare de virtuti, de inalte inteligente, de elite ale natiunii? Vai! Este o adunatura de nulitati si de egoisme, unde stau in frunte cativa artisti ai cuvantului, unii smecheri raufacatori, care curand devin calauzele turmei si stapanii tuturor".

Nu m-as retrage de la asemenea amintiri nici daca in contactul masinariei de vot ar fi introdus cheia potrivita PDL. Ceea ce, sa ne amintim, a si intentionat la un moment dat, iar daca acum s-ar afla in pozitia USL n-ar avea nicio ezitare sa creioneze pe aceleasi coordonate progresul democratiei.

Pe cine va vota poporul? Pe acela care-l va seduce eficient, care-i va da impresia ca-i crapa matele de dragoste de neam si-l va face sa sufere avand senzatia ca moare de ras. Daca nu, nu! Deci musai sa da!

Ce le mai ramane pedelistilor de facut pentru a nu ajunge in situatia de a-si schimba tremuratul genunchilor pe motiv de brat lung al justitiei in certitudinea ca vine ziua achitarii creantelor politice? Ceva foarte simplu, dar teribil de dificil.

In eventualitatea ca magistratii de la Curtea Constitutionala vor decide ca votul uninominal pur si cresterea numarului de parlamentari, in contradictie cu rezultatul referendumului din 2009, sunt niste initiative ilegale, tot ce mai trebuie este sa le traga uselistilor colegiile de sub fund.

Singura cale este sa lanseze in cursa electorala nu loaze, nepoti, ipocriti si flamanzi de contracte cu statul prin interpusi. Nu persoane, ci personaje. Nu discursuri, ci discutii. Adica niste Irina Loghin, Adrian Copilul Whatever sau Nicolae Guta, lideri in cate