Dragostea de tara e un subiect delicat, mai ales pentru un politician. Un profesor care pleaca sa isi caute o viata mai buna in Occident, blestemandu-si ziua in care a venit pe lume in acest colt de planeta, nu poate fi acuzat de nimeni ca dragostea de tara nu il face sa se sature.
In schimb, sa auzi din gura unui politician ca "toti ne iubim tara, dar viata nu este numai dragoste de tara" suna oarecum ciudat. E riscant din start sa rostesti asa ceva si poti fi usor acuzat de tot ce-i mai rau pentru un politician.
Iar daca persoana care spune aceste cuvinte e si presedintele statului, lucrurile se complica si mai mult. Intervine rolul constructorului unei imagini, a responsabilitatii transmiterii unor mesaje cu valoare de simbol si, deloc in ultimul rand, sarcina de a incerca sa unesti natiunea in jurul unei idei care sa ridice si sa modernizeze tara.
Presedintele tarii este cel care are in primul rand datoria de a mobiliza natiunea intru realizarea unui proiect de dezvoltare si cucerire a istoriei.
Rugat de un roman pe jumatate american sa-i dea trei motive sa se intoarca in tara, Traian Basescu nu a gasit decat un singur motiv pentru care tanarul sa nu se intoarca in Romania. Declaratia merita citita cu atentie, pentru ca ea cuprinde atata adevar si atat de multa nenorocire cat consideram fiecare ca e suficient in raport cu propriile vieti:
"O sa va spun foarte cinstit un lucru: toti ne iubim tara, dar viata nu este numai dragoste de tara, mai este si viata de zi cu zi. In momentul de fata, Romania nu este in masura sa asigure cetatenilor ei salarii, respectiv un nivel de trai, ca in statele care nu au trecut prin comunism, iar acest lucru trebuie recunoscut cinstit.
De altfel, eu nu am niciun fel de intelegere pentru demagogia politicienilor care se protapesc la televizor si spun: v-au plecat
