Dinamo şi-a adjudecat cea de-a 13-a Cupă din istorie după prima finală disputată pe Naţional Arena în compania Rapidului.
Dinamo şi-a salvat sezonul cu o victorie în ultimul act al Cupei României (1-0). Scarlatache, fundaşul care a semnat deja cu Lankaran, a punctat pentru primul trofeu al "câinilor" după cinci ani!
Poate că de aici ar putea veni salvarea fotbalului nostru. De la Naţional Arena şi de la ce înseamnă un meci de calibrul celui de aseară. Dinamo - Rapid sau invers, nu contează. În tribune a fost egalitate perfectă. De nota 10! Fiecare suporter, ultras ori simplu specatator a învăţat aseară să spere că noi, ca naţie fotbalistică, mai avem o şansă. Atmosferă, show, fotbal. Da, chiar şi fotbal.
Fără îndoială, aceeaşi senzaţie şi pentru jucători. N-ai cum să fii fotbalist, slab ori bun, blatist ori nu, şi să nu simţi că trebuie să faci meciul vieţii cu atmosfera asta în spate. Să fii un Dănciulescu ori un Grigore şi să nu găseşti resurse interne pentru a alerga mai mult ori pentru o deposedare în plus. La fel şi cu Surdu, Deac sau Antonio. Deşi la primul, ratarea din minutul 19 ar spune contrariul. Singur cu Luchin, Romică şi-a potrivit mingea mai mult decât trebuia şi a tras în fundaş. Tocmai se făcuse 1-1 la ocazii, după cea a lui Marius Niculae din urmă cu patru minute. Cam atât pentru prima repriză, deşi tactic ar fi multe de spus. Bonetti, italian ca sânge, şi Lucescu jr, italian prin convingeri, n-au surprins cu nimic, pe nimeni, cu alegerile făcute. Echipe scurte, teoretic, predispuse la efort atât cât mai puteau.
13-13 la Cupe
Repriza a doua a început cu o corectură din partea lui Răzvan: Surdu lăsat la cabine, pentru Grigorie. La Dinamo nimic, cu excepţia determinării. În tribune, tot Rapid a punctat prima. Şi a venit un corner de nicăieri, pentru ca Scarlatche să pună capul la centrarea
