Marturisesc ca decizia lui Victor Ponta, premierul guvernului Vacaroiu redux, de a ma “elibera” din functia de presedinte al Consiliului Stiintific al IICCMER ma ajuta sa respir usurat. Pentru mine, Victor Ponta este un mic Chavez, eventual un mic Lukasenko. Va incerca sa impuna o “hiper-democratie”, un alt nume pentru un despotism caudillist. Dar eu traiesc in Statele Unite, strategia recomunizarii fortateaplicata de Ponta se deruleaza in Romania.
Chiar si de departe (distanta este adeseori un mare avantaj), notam, in noiembrie 2010: “Victor Ponta poate sa fie linistit: nici Mircea Cartarescu, nici Mircea Mihaies, nici alti intelectuali critici nu-l urasc. Ura si dispretul sunt lucruri diferite. Nu cred ca N. Carandino, directorul Dreptatii, l-a urat pe Brucan, panglicarul instigator la crima politica de la Scanteia. Dar in mod cert l-a privit cu dezgust”.
Cititorii acestui portal stiu asadar care sunt opiniile mele despre premierul actual si despre partenerii sai de coalitie. Nu le-am ascuns niciodata, ba chiar dimpotriva. Tin sa precizez ca am fost “eliberat” de dl Ponta dintr-o functie neremunerata. In acest caz, economia de resurse financiare este nula. S-a gandit macar o secunda premierul la ce vor spune membrii Consiliului Stiintific? Este vorba asadar de un semnal cu valoare simbolica. Din ratiuni pe care le voi lamuri cu alt prilej, nu am demisionat cand mi-as fi dorit. Nu era nicio bucurie sa am de-a face, chiar daca minim si indirect, cu un guvern cu stiutele probleme in numirea ministrilor educatiei, cu accentele putinofile din declaratiile ministrului de externe, spre a nu insista asupra atator socante vulnerabilitati profesionale si etice, indeosebi pe linia justitiei. Restauratia autoritara este in plina desfasurare, prinde fiinta pontocratia, voi avea ocazia sa scriu pe larg despre ea. Pontocratia este o versiune nu tocmai originala, da
