Victor Ponta. Cea mai interesantă evoluţie a unui politician în ultimii ani. De când a ajuns, pe neaşteptate, prim-ministru, se comportă ca un lider informal al puterii din România. Parcă ştia de această preluare, înainte de termen, a executivului. Doar în câteva zile, măsuri de reîntregire a salariilor, returnarea banilor către pensionari, schimbări în administraţie, front deschis în raporturile de poziţionare cu Traian Băsescu (acesta reprezintă un centru de putere care trebuie temperat şi pus la colţ).

O campanie intensă de imagine ce a culminat cu vizita făcută trupelor româneşti din Afganistan, imediat după ce preşedintele a participat la reuniunea NATO (Mesaj: iată cine e noul lider al României). De aceea, în bătălia de marcare a teritoriului şi de cucerire a simbolurilor puterii, participarea lui Victor Ponta la reuniunile Consiliului European rămâne vitală. Prim-ministrul are nevoie de o legitimare imagologică externă . De remarcat: pofta şi plăcerea în exercitarea funcţiei de prim-ministru. Sunt amănunte care scot în evidenţă ambiţia lui Ponta de a face carieră la cel mai înalt nivel. Cea mai mare provocare pentru politicianul Ponta: îşi va păstra loialitatea faţă de partenerul său, Crin Antonescu? Odată cucerită puterea, în urma alegerilor viitoare, există toate şansele ca PSD să-şi dorească şi funcţia de la Cotroceni. Şi altă provocare: dacă PNL-ul doreşte alegeri prezidenţiale acum şi nu peste doi ani?

Mihai Răzvan Ungureanu. Cea mai ciudată evoluţie a unui personaj public din perioada postdecembristă. Acum patru luni, Ungureanu era şeful SIE. O poziţie de forţă şi cu multiple "exit”-uri favorabile viitoarei cariere politice. De ce a ales să se lipească de un partid aflat în plină dezintegrare? De ce a mizat pe o funcţie, vădit temporară şi, după cum s-a dovedit, extrem de fragilă? Ce l-a determinat să meargă pe mâna lui Băsescu, un politic