Cea mai mare critica adusa sistemului electoral ce tocmai a trecut si de Camera Deputatilor e ca batjocoreste ideea de reprezentativitate. E o spaima colectiva a societatii civile ca – vai! – ramane poporul nereprezentat in Parlament. Bizara concluzie, daca ne uitam putin si la realitate si nu ne multumim sa meditam in cerc inchis, ca si cum am purta dezbateri filosofice la un seminar de doctrine politice.
Da, evident ca exista si riscul de a fi si mai putin reprezentati. Insa marea problema e ca nici pana acum, cu niciunul dintre cele doua sisteme de vot incercate pana astazi (pe liste si mixt), romanii nu au fost si nici nu s-au simtit vreo clipa mai bine reprezentati. Ba dimpotriva! Si pana la urma, a presupune cum va decurge viitorul nu poate fi decat, in cel mai bun caz, o dovada de credinta, nicidecum un argument rational. Poate ca (n-avem de unde sti) speriati de posibilitatea de a vota doar manelistii si exilatii, o buna parte din cei 60-65% dintre romanii si mai scarbiti de politicieni, care la ultimele alegeri nu s-au prezentat la vot, vor lua cu asalt in toamna sectiile si vor vota stiind pe ce si pentru ce pun stampila.
Se poate spune ca asta nu rezolva cu nimic problema reprezentarii, si asa este. Si totusi. Daca ne reportam doar la voturile pierdute, putem transa foarte usor dilema existentiala cu – asta-i viata! – castigatorul ia intotdeauna totul, pierzatorul ramane (in cel mai bun caz) sa lupte in continuare.
Ce ma surprinde in cazul sistemului electoral majoritar e ca nu prea exista si opinii care sa sublinieze si partile lui bune. E o moda sa spui ca sistemul va conduce la dictatura USL si va nenoroci natiunea ramasa suspendata si aruncata la marginea cetatii. Problema e ca la noi societatea a ales sa se puna singura intre paranteze, dezgustata oarecum de ea insasi si de rezultatele alegerilor pe care le-a facut pana acum. Probl
