27 aprilie, 2 mai, 10 mai, 16 mai, 23 mai. Sunt zilele ultimelor termene în care, la Înalta Curte de Ca­saţie şi Justiţie, urma să se jude­ce recursul formulat de A­drian Năstase în dosarul „Tro­feul Calităţii”, în care a fost con­damnat la doi ani închi­soa­­re cu executare. Motive pen­tru amânarea judecării au fost diverse. Fac parte, însă, din recuzita judiciară la care se recurge când un dosar trebuie să fie plimbat până când Justiţia devine, prin lege, imună în faţa fără­delegii : de la cereri de neconstitu­ţio­nalitate şi întrerupere a procesului, la lipsa in­culpaţilor ori a avocaţilor. Următorul termen, care apro­pie dosarul de prescripţie, este 30 mai.

Tonul din declaraţiile foarte recente ale lui Adrian Năstase pare să fie mai mult decât precursorul unui happy-end. „Şi pentru că, de câteva zile, am văzut o escalada­re a retoricii mincinoase din partea acestei unelte a justiţiei băsesciene (Monica Macovei – n.r.), cred că trebuie să aflăm şi adevărul. Să îi transmit faimoasei luptătoare anticorupţie că, surpriză, miturile pot fi distruse, odată cu mincinoşii care au stat la baza formării lor”, scria Adrian Năstase, pe blogul său, în 22 mai. Adică, în preambulul unui nou termen în al re­cursului formulat în dosarul „Trofeul calităţii”. Lăsând la o parte ironia de maidan şi jignirile grobiene aduse Monicăi Macovei, deşi acestea spun multe despre iniţiatorul lor, mesajul fostu­lui premier ar trebui, probabil, citit într-o altă cheie. Ar­ti­colul, „Monica Macovei – definiţia mitoma­nei anticorupţie!”, pare o ameninţare.

Citind afirmaţiile vituperante ale lui Adrian Năstase, nu poţi să nu te în­trebi la ce mituri se referă? Care sunt, în con­cepţia sa, mincinoşii care au stat la baza for­mă­rii acestora? Şi, în fine, nu poţi să nu-ţi pui o întrebare al cărei răspuns avertizează că va de­păşi sfera benignă a retoricii : Cum şi cine va distruge ac