27 aprilie, 2 mai, 10 mai, 16 mai, 23 mai. Sunt zilele ultimelor termene în care, la Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie, urma să se judece recursul formulat de Adrian Năstase în dosarul „Trofeul Calităţii”, în care a fost condamnat la doi ani închisoare cu executare. Motive pentru amânarea judecării au fost diverse. Fac parte, însă, din recuzita judiciară la care se recurge când un dosar trebuie să fie plimbat până când Justiţia devine, prin lege, imună în faţa fărădelegii : de la cereri de neconstituţionalitate şi întrerupere a procesului, la lipsa inculpaţilor ori a avocaţilor. Următorul termen, care apropie dosarul de prescripţie, este 30 mai.
Tonul din declaraţiile foarte recente ale lui Adrian Năstase pare să fie mai mult decât precursorul unui happy-end. „Şi pentru că, de câteva zile, am văzut o escaladare a retoricii mincinoase din partea acestei unelte a justiţiei băsesciene (Monica Macovei – n.r.), cred că trebuie să aflăm şi adevărul. Să îi transmit faimoasei luptătoare anticorupţie că, surpriză, miturile pot fi distruse, odată cu mincinoşii care au stat la baza formării lor”, scria Adrian Năstase, pe blogul său, în 22 mai. Adică, în preambulul unui nou termen în al recursului formulat în dosarul „Trofeul calităţii”. Lăsând la o parte ironia de maidan şi jignirile grobiene aduse Monicăi Macovei, deşi acestea spun multe despre iniţiatorul lor, mesajul fostului premier ar trebui, probabil, citit într-o altă cheie. Articolul, „Monica Macovei – definiţia mitomanei anticorupţie!”, pare o ameninţare.
Citind afirmaţiile vituperante ale lui Adrian Năstase, nu poţi să nu te întrebi la ce mituri se referă? Care sunt, în concepţia sa, mincinoşii care au stat la baza formării acestora? Şi, în fine, nu poţi să nu-ţi pui o întrebare al cărei răspuns avertizează că va depăşi sfera benignă a retoricii : Cum şi cine va distruge ac