Ocazional, nu reușesc să-mi înfrânez puseurile idealiste, chiar dacă sunt perfect conștient de riscul de a părea naiv, sau insuficient de informat asupra realităților românești. Credeți-mă, sunt perfect lucid, însă o doză de idealism, alimentarea iluziei că România are un electorat matur, cu o conștiință civico- politică solidă, cu un nivel ridicat de implicare, este o ședință de psiho- terapie eficientă în combaterea resemnării.

Adoptarea sistemului de vot uninominal într-un singur tur m-a făcut să mai visez un pic cu ochii deschiși. Știu, am foarte puține motive să o fac. Despre bubele acestuia s-a scris deja foarte mult. Sistemul alterează grav rezultatele votului popular, umflă (la capitolul mandate) scorul celui clasat pe primul loc, sau pe al doilea, și risipește voturile celor de pe locurile inferioare, care nu vor avea reprezentați în parlament.

Cu siguranță, niciun partid nu are dreptul moral să se plângă de introducerea lui. Să încerce să se victimizeze. PDL și PSD au vrut să-l adopte, când erau împreună la guvernare, pentru a îngropa PNL. Acum PDL nu mai vrea. E în opoziție, deci e victima perfectă. PSD îl vrea. Când era în opoziție, nu era de acord cu el. PNL l-a respins când era în opoziție. Acum că s-a întors la putere îl vrea, pentru a îngropa PDL. Niciun partid nu dă doi lei pe principiul reprezentativității, deși anularea acestuia alterează calitatea democrației din România.

Ar mai fi dezavantaje, dar prefer să nu intru în amănunte. Există suficienți specialiști în sisteme electorale, care pot furniza analize de calitate. Dacă, bineînțeles nu au accesat vreun program POSDRU și așteaptă în aceste zile cofinanțarea de la guvern. Sau dacă UE nu suspendă plățile. Nu de alta, dar liderii USL i-au anunțat deja pe oengiști că, dacă vor ajunge la putere, va curge lapte și miere în conturile celor care, culmea, luptă pentru