Aniversarea a două secole de la naşterea lui Carol Popp de Szathmáry – cum îi plăcea acestui clujean să iscălească – a prilejuit o expoziţie la Cotroceni şi chiar o sesiune de comunicări. Biblioteca Academiei a găzduit şi ea o expoziţie pentru numai 4 zile, aşa că am fost probabil ultimul ei vizitator. Deoarece alţii n-au putut să vadă desenele şi litografiile – prost obicei, perindarea asta de expoziţii una după alta ca să fie raportate cît mai multe! –, am să spun aici ce interes prezintă ele pentru a regăsi Capitala primei Românii, cu înfăţişarea ei populară, încă rustică.

DE ACELASI AUTOR Johnny Morţi şi manechine Un caz de mutilare Portarul şi rubinulCunoscut şi ca fotograf şi medalist, artistul (1812-1887) îşi are un bust în mijlocul Budapestei, dar era fără îndoială român de origine – cine a mai văzut să-l cheme „Pap“ pe un ungur?! Dovadă că ştia destul de bine limba este însemnarea autografă pe o pagină din caietele sale de schiţe: „dulcaţia de trandafir“... Activitatea lui se întinde pe o jumătate de veac, dacă data „1828“ a fost bine citită pe o vedere din Constantinopol. Va reveni acolo în 1860, cu ocazia învestirii lui Cuza la Poartă: scenă solemnă pe care a desenat-o, notînd şi numele românilor prezenţi (Negri, Rosetti, Ion Strat, Lambrino, Iancu N. Cantacuzino). Scene din timpul Revoluţiei de la 1848 în Ungaria arată că el fusese martorul unor lupte, iar în 1854, la Silistra, era în tabăra turcească, venit să creioneze tipuri militare de care presa avea nevoie pentru a informa despre războiul Crimeii. Atunci a făcut el portretul lui Omer paşa, învingătorul de la Olteniţa, unde comandase trupele otomane. Pe cîmpurile de bătălie ale acelui mare conflict european, singurul din tot veacul care a precedat 1914, s-a născut o specie modernă de jurnalism: reportajul de război. Specialitatea lui Szathmáry, desenul, s-a dublat cu fotografia din cauza c