E vremea să testăm şi alte teorii despre modul în care trebuie să decurgă un faliment. Un bun început ar fi să luăm în seamă ce ne spune teoria economică, şi nu scenariile mai mult sau mai puţin apocaliptice despre căderea proiectului monetar european.

Una dintre cele mai importante lecţii pe care ştiinţa economică le predă este cea a inerentei incertitudini ce caracterizează activitatea omului care acţionează. Un lucru este cert, deci. Activitatea umană este marcată de incertitudinea viitorului.

În antreprenoriat asta se poate observa constant. Aici este locul în care incertitudinea determină fie profituri, fie pierderi. Cele din urmă sunt, aş putea spune într-un anumit sens, esenţiale. Pierderea sau falimentul unui antreprenor este prilej de realocare a resurselor pe piaţă în acord cu cele mai urgente nevoi ale celor care au trimis în faliment respectivul antreprenor. Iar aceasta generează şi o nouă configuraţie a preţurilor.

Citeşte pe Forbes.ro care sunt problemele fundamentale ale construcţiei proiectului european

Pierderile sugerează deci, întotdeauna, faptul că antreprenorul nu a anticipat corect mofturile consumatorilor, sau nu a ţinut cont de semnalele transmise de aceştia.Această teorie, ne spune ştiinţa economică, este valabilă pentru orice bun sau serviciu economic.

Moneda nu face excepţie. Producătorul de monedă ce sfidează nevoile pieţei trebuie şi este sănătos să părăsească jocul, altminteri, nota de plată se va traduce printr-o subtilă chetă nemţească, pe falsul principiu al siguranţei sistemelor bancare sau al nu ştiu cărei solidarităţi inventate de laboratoarele propagandei roşii.

Vezi care sunt posibilele probleme pe care le-ar putea aduce adoptarea euro în 2015

Întreb. V-ar plăcea să fiţi obligaţi să plătiţi pentru datoriile nechibzuite ale cuiva?

Presupun (şi sper să nu fiu naiv) c