Acest articol n-ar fi existat dacă urechile autorului său n-ar fi biciuite, seară de seară, de un cuvânt folosit de politicieni precum bisturiul chirurgical de către ţapinari: „datorită“.

Cele mai frecvente stâlciri ale limbii noastre strămoşeşti - „un şirag de piatră rară pe moşie revărsată" - sunt comise prin studiourile de televiziune. De la dezacorduri la cacofonii, nimic nu lipseşte din arsenalul politicienilor. Unii se remarcă prin necunoaşterea fortuită a sensului unor cuvinte, alţii au probleme cu acordul dintre subiect şi predicat, dintre singular şi plural, dintre masculin şi feminin. Dintre toate agramatismele, niciunul nu-l depăşeşte însă, ca frecvenţă de folosire, pe cel generat de confuzia dintre „datorită" şi „din cauza".

De pe la jumătatea lunii aprilie am notat, pe un petic de hârtie, fraze ţâşnite din guriţe de politicieni, încărcate de greutatea cuvântului „datorită". Iată ce-a ieşit.

C. V. Tudor (într-un SMS trimis lui Gigi Becali şi publicat în „România Mare"): „Dragă Gigi, am mari probleme în partid datorită tupeului şi lipsei de realism a oamenilor tăi".

Rareş Mănescu (PNL): „Acel om şi-a pierdut viaţa datorită lipsei acelor medicamente".

Emil Boc (PDL): „Leul este fugărit de euro datorită noii guvernări".

Corneliu Dobriţoiu (PNL): „Mulţi oameni au murit datorită atitudinii aberante a guvernelor lui Traian Băsescu".

Theodor Paleologu (PDL): „Paradoxal, eşecul lui Sarkozy se datorează şi unor merite ale lui".

Horea Uioreanu (PNL): „Nu există dubiu în privinţa cui i se datorează această scădere, care ne-a băgat din nou în recesiune".

Sorin Blejnar (PDL) ne trece prin „din cauza", verişorul lui „datorită": „Am decis să demisionez din cauza faptului că sunt un om de onoare".

Ca un intelectual care se respectă, Theodor Paleologu ne oferă şi o suavă cacofonie: „Vorbesc mai degrabă ca ca