Se ascute securea. Gresia face hârş-hârş pe tăiş. Gâdele îşi trece degetul peste oţelul rece: perfect! Nici n-o să simtă!
Severin Georgică şi Pieptea Cornel au depus în Parlament proiectul de lege a execuţiei sumare a lui Băsescu. Preşedintele va putea fi demis cu majoritatea voturilor valabil exprimate la referendum, iar Curţii Constituţionale i se va interzice să se mai pronunţe asupra constituţionalităţii deciziilor Parlamentului. Deci nici asupra justeţii suspendării preşedintelui. De acum încolo, orice motiv e bun. Chelia, râsul hăhăit ori privirea strâmbă devin pricini legitime de demitere, dacă aşa decide Parlamentul. Cine să-l mai contrazică?
Şi, totuşi, de ce trebuie demis Băsescu? Şi cine are cele mai mari interese să se descotorosească de el?
Interesant este că cel mai înverşunat duşman al preşedintelui a devenit Ponta. Uluitoare transformare. Cu puţină vreme în urmă, premierul era cel mai împăciuitor dintre liderii USL. Cel mai disponibil la coabitare. Au trecut însă vreo două săptămâni, în care singura activitate notabilă a premierului a fost să justifice şi eventual să schimbe miniştrii plagiatori sau incompatibili. În tot timpul ăsta, Băsescu nu a formulat nici un atac direct la adresa lui.
Atunci, ce l-a apucat pe Ponta? Raţional vorbind, el nu are nici un interes ca Băsescu să fie trimis acasă înainte de termen. La ce bun? Ca să-i ia locul Antonescu? Scapi de Manda, dai de Tanda. Îşi imaginează cineva că Antonescu va accepta să stea acasă, la cratiţă, în vreme ce Ponta se va duce la summit-urile NATO şi UE? Haida de! Plus că vacantarea tronului prezidenţial acum, taie orice şanse ale PSD pentru Cotroceni. Prezidenţiale la termen, în 2014, ar însemna un răgaz pentru Adrian Năstase, să se scuture de dosarele din justiţie. Sau chiar pentru Ponta, să-şi demonstreze calităţile de lider. Deci, de unde încrâncena
