Zilele trecute doi domni, unul tînăr şi altul mai în vîrstă mi-au sunat la uşă: „Nu vreţi, domnule, o excursie la Parlament?“. „Cum adică?“ „Sîntem de la USL şi vă oferim o excursie pe gratis la Casa Poporului, să vedeţi ce frumos arată şi pe dinăuntru.“ „Păi, nu mă interesează, că o ştiu“, am răspuns şi evaluam deja în minte cît din gestul de a-i duce pe alegători în campanie să vadă Parlamentul, adică instituţia de bază a unei democraţii, e mită electorală şi cît educaţie civică. Vocea omului mai în vîrstă, blîndă şi rugătoare, mi-a risipit brusc dilemele: „Hai, domnule, că se dă şi o masă gratuită la Rin Hotel“.
DE ACELASI AUTOR Presa artificială Un drum cu moroi Străini şi străini Comedia decoraţiilorMai nou, excursiile gratuite au devenit o adevărată modă de mituire a electoratului. Şi oamenii nu sînt duşi numai la Parlament, ci şi la Sinaia, la Cernica sau în alte locuri, în excursii de cîte o zi. Dincolo de asta, există, bineînţeles, nenumărate relatări privind pomenile electorale mai clasice, fără plimbare. Prin Gorj cică un candidat a distribuit alegătorilor găini, prin Dîmboviţa s-au dat saci de cartofi iar prin Argeş s-ar fi împărţit medicamente şi ochelari de vedere (să vadă omul mai bine pe cine pune ştampila?). Tot aşa, la Ploieşti un candidat pretinde că va oferi „pensii municipale“, iar la Bucureşti se promit spitale noi, transport gratuit, ieftiniri la facturile de întreţinere. Cu alte cuvinte, ca şi în campaniile electorale trecute, se dau şi se promit pomeni.
Chiar şi preşedintele Băsescu a împărţit portocale jurnaliştilor care-l aşteptau la ieşirea dintr-un supermarket. Vrînd, nevrînd, gestul făcut la începutul campaniei electorale tot în simbolistica pomenii se înscrie. Sîntem guvernaţi ca nişte pomanagii şi ne-am obişnuit aşa. Şi culmea e că prin Occident, deşi din motive puţin diferite, cerşetoria rimează tot mai des cu România.
