Se cumpără marfă cu instrumente de plată fără acoperire iar produsele se revând "la negru", poate chiar după primul colţ. Clasica reţetă de înşelăciune este încă la modă. Şi, mânaţi de credulitate ori de dorinţa de profit, oamenii de afaceri cad mereu în plasa ţeparilor.
Problema e că, deşi reclamă înşelăciunile, păgubiţii descoperă de multe ori că o fac degeaba. Lacunele din reglementările juridice şi interpretările diferite date actelor normative au dus la apariţia unei practici judiciare neunitare şi la soluţii controversate, ce dau apă la moară escrocilor.
"Procuratura bihoreană a legalizat furturile şi înşelăciunile!", acuză, de pildă, cunoscutul om de afaceri Marcel Bărbuţ. Din 2008 şi până în prezent producătorul de materiale de construcţii AdePlast a reclamat înşelăciuni de peste 10 milioane de lei comise în dauna companiei sale. Rezultatul? "NUP la toată lumea". Şi nu e singurul păţit!
Aceeaşi faptă, mai multe legi
Teoretic, înşelăciunile cu instrumente de plată fără acoperire - file cec ori ordine de plată - se sancţionează de două acte normative: Codul Penal şi Legea 59/1934, a cecului. Potrivit lor, agenţii economici, inclusiv administratorii de firme care nu asigură disponibilul bănesc în momentul emiterii unui instrument de plată, răspund penal. Diferă, însă, sancţiunile. În timp ce Codul Penal pedepseşte înşelăciunile de acest gen cu închisoare de la 3 la 15 ani, Legea cecului, mult depăşită, prevede pedepse ridicol de mici: închisoare între 6 luni şi 1 an.
Încadrarea juridică depinde de anumite condiţii. "De pildă, dacă păgubitul nu a ştiut în momentul în care a primit fila cec faptul că emitentul nu are disponibil în cont se fac cercetări pentru înşelăciune sub incidenţa Codului Penal. Însă dacă a fost informat că cecul nu are acoperire, se are în vedere că fapta a fost comisă fără intenţie şi se consideră infracţiune l
