Odata cu schimbarea echipei de la conducerea Executivului, ne este dat sa auzim din nou cunoscutul refren al depolitizarii structurilor centrale si locale ale administratiei publice.
Cica institutiile publice trebuie depolitizate dupa ce operatiunea inversa a fost intreprinsa cu sarg si voie buna de catre cei trecuti in adormire (politica).
Spre surpriza celor care cred ca vor auzi contrariul, voi afirma ca initiativa este pe deplin justificata si oportuna, ba chiar de neocolit in actuala conjunctura. Asta deoarece regimul pedelist a reusit intr-adevar sa planteze in majoritatea organismelor mentionate vigurosi politruci care nu reuseau decat sa probeze celebrul principiu al lui Peter cu indivizii ridicati la nivelul propriei incompetente. Pentru ca, acelasi regim, care n-a facut deloc doar lucruri reprobabile, asa cum se sustine astazi, a avut o politica de cadre execrabila. In provincie, cu deosebire!
De ce s-a intamplat asa? De ce exemple precum Traian Igas, Ioan Nelu Botis - ca sa nu-i mentionam si pe cunoscutii justitiabili - au proliferat este greu si complicat de spus. S-a considerat ca a venit vremea lor si randul lor in a se impartasi cu deliciile puterii. S-a crezut ca, in vremile de trista amintire de dinainte de 89, ca "activistii", cu cat erau mai incompetenti si mai agramati, cu atat erau mai docili si mai zelosi executanti ai ucazurilor de "partid". Si, poate, pentru ca numai acestia au fost gata de a plati catre partid si catre anumiti lideri ai partidului obolurile de rigoare pentru accederea in functii si pentru perpetuarea lor in fotoliile mult ravnite.
Asa-zisa depolitizare se justifica si prin faptul ca ea este o traditie consacrata si ca nimeni n-a procedat altminteri. Desi, spre cinstea aceluiasi PDL, pe alocuri ei au avut rabdarea de a astepta sa se finalizeze mandatele celor care mai erau inca i
