Înălţarea Domnului este prăznuită la 40 de zile după Înviere, în Joia din săptămâna a şasea după Paşti. Este cunoscută în popor şi sub denumirea de Ispas. În această zi creştinii se salută cu "Hristos S-a înălţat!" şi "Adevărat S-a înălţat!".

Hristos S-a înălţat la cer de pe Muntele Măslinilor, în văzul Apostolilor şi a doi îngeri. Îngerii le-au vorbit ucenicilor despre a doua venire a lui Hristos, ca aceştia să nu se lase copleşiţi de durerea despărţirii. Din Sfânta Scriptură aflăm că Mântuitorul Şi-a ridicat mâinile, binecuvântandu-i pe ucenici, iar pe când îi binecuvânta S-a înălţat la cer (Luca 24, 51), în timp ce un nor L-a făcut nevăzut pentru ochii lor (F.A. 1,9).

Sărbătoare naţională bisericească

Cea mai veche menţiune despre sărbătoarea Înălţării Domnului poate fi găsită la Eusebiu din Cezareea, în lucrarea "Despre sărbătoarea Paştilor", compusă în anul 332. Din aceasta lucrare reiese că Înălţarea Domnului era sărbătorită în acea vreme odata cu Rusaliile, la 50 de zile de la Învierea lui Hristos. Spre sfârşitul secolului al IV-lea, începutul secolului al V-lea, sărbătoarea Înălţării s-a despărţit de cea a Pogorârii Sfântului Duh (Rusaliile), fiind prăznuită în a 40-a zi după Înviere, dată care va rămâne stabilită pentru totdeauna în calendarul bisericesc.

Prin hotărârile Sfântului Sinod al Bisericii Ortodoxe Romane din anii 1999 şi 2001, sărbătoarea Înălţării Domnului a fost consacrată ca Zi a Eroilor şi sărbătoare naţională bisericească. În această zi, în toate bisericile din ţară şi străinătate se face pomenirea tuturor eroilor români căzuţi de-a lungul veacurilor pe toate câmpurile de luptă pentru credinţă, libertate, dreptate şi pentru apărarea ţării şi întregirea neamului.