După doisprezece ani în noul secol și mileniu, dacă speranțele și așteptările oamenilor, cel puțin a celor din apropierea noastră în mijlocul cărora trăim, nu s-au îndeplinit, alte speranțe și așteptări este justificat să apară, mai înalte, mai frumoase, mai realiste.

Oamenii nu trebuie să se teamă de schimbare, ei trebuie încurajați să spere, să se aștepte și să pretindă o viață mai bună, mai sigură, în prosperitate. Dacă cei de la care așteptăm toate acestea ne-au dezmăgit, dacă nu s-au ridicat la viziunea, modalitățile de realizare și rezultatele pe care le-au promis, ba mai mult au invocat alți factori interni sau externi pentru faptul că ne-au dezamăgit, trebuie să ne gândim la o schimbare majoră, profundă care să conducă la îndeplinirea speranțelor și promisiunilor făcute oamenilor. Nu numai condițiile vitrege au produs dezastrul în care ne aflăm, ci defectele structurale ale celor care în funcții de conducere au amăgit, au înșelat, au promis și nu s-au ținut de cuvânt. Oamenii au continuat să muncească, să spere, să rabde. Visele de prosperitate s-au îndeplinit numai pentru unii dintre noi. In consecință trebuie să auzim alte voci, alte speranțe, alte promisiuni cel puțin.

Această schimbare face parte din evoluție, oamenii au ocazia ca în curând să își exprime voința cel puțin pentru această schimbare. Promisiunile celor care doresc să conducă trebuie să fie mult mai realiste, legate de necesitățile stringente ale oamenilor – condiții de viață și de muncă, condiții de educație, cultură, infrastructură, dezvoltare economică, bună stare materială. Resursele acestei țări, umane și materiale sunt mult peste realizările concrete ale celor ce conduc, iar speranțele oamenilor sunt justificate. Cei ce doresc să fie în serviciul public trebuie să fie competenți, profesioniști, cu pregătire în mai multe domenii, responsabili, cu viziune și calități de lid