În 2009, când Barack Obama a devenit succesorul lui George W. Bush la preşedinţia Statelor Unite, acesta a anunţat că una dintre priorităţile sale urma să fie o nouă politică faţă de Iran - afirmând că este dispus să ofere Teheranului „o mână întinsă" dacă acesta, în schimb, „îşi va descleşta pumnul". Cursul iniţiat de Obama nu a dat însă rezultatele aşteptate de acesta - ci dimpotrivă: Iranul a continuat să-şi extindă programul nuclear, trezind spaima Israelului şi furia Statelor Unite şi, într-o mai mică măsură, şi pe cea a Europei. Însă, după ce cu numai câteva săptămâni în urmă o confruntare militară între Iran, pe de o parte, şi Statele Unite şi Israel, pe cealaltă, părea să se transforme dintr-o posibilitate într-o probabilitate, declaraţiile războinice ale oficialilor de la Teheran, Tel Aviv şi Washington au lăsat loc negocierilor, după cum constată cotidianul britanic The Telegraph. Ambele părţi „au mers până pe marginea abisului şi au decis că nu vor să coboare în el", a afirmat Trita Parsi, preşedintele Consiliului Naţional Irano-American, citat de The Telegraph.

Vestul, între optimism şi scepticism

Întâlnirea de la Bagdad dintre reprezentanţii celor şapte naţiuni este menită să continue detensionarea relaţiilor diplomatice şi să ducă la un acord asupra programului nuclear iranian, după cum constată cotidianul american The Washington Post. Oficialii europeni vor propune un plan detaliat, care va conţine măsuri prin care Iranul va putea demonstra că programul său nuclear este dedicat exclusiv obţinerii de energie - şi nu construirii unei arme nucleare, relatează Washington Post. Printre acestea se vor număra, conform The Telegraph, suspendarea de către Teheran a îmbogăţirii uraniului până la o puritate de 20%, transportul uraniului deja îmbogăţit în afara ţării şi implementarea unui protocol adiţional al Tratatului de Neproliferare Nucleară, c