În ultimele zile, s-au plimbat prin presă cîteva dintre cele mai trăsnite, aberante sau aiurite promisiuni ale candidaţilor la primărie. Ziarele şi posturile TV au găsit un nou prilej de băşcălie aducătoare de (ceva) audienţă. Omul care vrea să planteze pomi fructiferi lîngă staţiile de tramvai mi s-a părut de departe cel mai interesant: are o viziune absolut paradisiacă despre lume, viaţă şi transportul în comun, nu înţeleg de ce a fost luat peste picior. În plus, omul a fost sincer: „dacă ajung primar, îmi iau BMW“.

DE ACELASI AUTOR După sfîrşitul lumii Proasta guvernare continuă Majoritatea absentă Mîndria naţională, o dată pe anPromisiuni aiuritoare fac însă nu doar astfel de excentrici, ci şi candidaţii cu pretenţii de seriozitate şi cu şanse să devină primari. De fapt, am impresia că – mai mult decît la alegerile parlamentare – campania electorală se rezumă la arta & tehnica de a promite. Mai abil sau mai brutal (precum omul nostru cu pomii fructiferi sau candidatul care vrea să facă metrou la Rîmnicu Vîlcea), candidaţii promit că vor face şi vor drege şi sînt chitiţi pe verbul „a rezolva“. Am ascultat vreo două zile la rînd emisiunile electorale de la radioul public (care se achită serios de treaba asta) şi, în discursurile celor mai mulţi candidaţi, am identificat revenirea obsedantă a angajamentului că „vor rezolva“ tot felul de probleme. E frapant că astfel de probleme sunt, de foarte multe ori, nerezolvate de ani întregi şi presupun cheltuieli şi eforturi mari. Silviu Prigoană promite că va scăpa de cîinii vagabonzi în şase luni şi că transportul public va fi gratuit. Un candidat dintr-un sector bucureştean spunea că „va rezolva problema parcărilor“. Aşa simplu? Altul, din provincie, promitea construcţia unui spital, modernizarea oraşului, parc tehnologic şi altele. Cînd moderatoarea l-a întrebat cu ce bani, a răspuns, evident: „cu bani europeni