Modalitatea de alegere a parlamentului este periodic subiect de discutie publica, legiferare sau chiar referendum. Pentru cetateanul obisnuit aceste infinite discutii publice dar si schimbarea frecventa a legii electorale, cu varianta ultima uninominal “pur”, pare ceva neserios , asupra partidelor planand suspiciunea ca vor sa-si aranjeze castigarea de cat mai multe locuri in viitorul parlament. Pe rand, marile partide s-au pronuntat cand pentru un sistem, cand pentru altul, schimbandu-si opinia uneori la un interval de cateva luni, evident numai manati de ideea de a fi in avantaj, ca posibil numar de mandate obtinute.
In toate variantele, exista insa prevederi exceptionale care se ocupa de alegerea unui numar de parlamentari din randul minoritatilor nationale. Grija asta induiosatoare pentru alegerea in parlament a unor persoane din randul minoritatilor ascunde insa anumite interese, tot din partea majoritatii: acesti parlamentari sunt o masa de manevra pentru majoritatea care formeaza guvernul, nu au nici un fel de ideologie si atunci pot foarte usor sa basculeze cand la dreapta, cand la stanga dupa cum sunt lozincile la moda la guvernare. Ei nu au pretentii de a numi vreun ministru in guvern astfel, ca nu incurca atribuirea unor posturi ravnite de partide si nu sunt pretentiosi in a-si atribui anumite merite in forul legislativ, ba chiar dimpotriva.
In plus organizatiile pe care le reprezinta beneficiaza de subventii banesti de la bugetul tarii, pentru uniunile lor minoritare , bani cheltuiti cu ravna pentru lefuri, sedii, deplasari prin teritoriu , chiar actiuni propagandistice si culturale. Circa 18 mil euro au fost impartiti in ianuarie 2012 de guvernul Boc, 20% mergand la UDMR, 14% la Partida Romilor, restul la Uniunea Armenilor, Forumul German, Uniunea Ucrainienilor, Turca, Elena, Polonezilor etc. in total 19 a
