Intre cele doua orase, reprezentative pentru Ardeal si respectiv Bavaria, nu este o distanta, in km, prea mare. Ba, daca stau sa ma gandesc, impreuna ar putea organiza o sindrofie la nivel european de mare exceptie. Noi cu varza, a la Cluj, evident, iei cu berea. Ordinea ingurgitarii celor doua produse ramanand la alegerea participantilor. Lucrurile se schimba fundamental cand vine vorba de fotbal. Aici distanta devine, la un moment dat, incomensurabila. Chiar daca bavarezii s-au batut singuri in finala de pomina cu Chelsea, au, spre deosebire de noi, un ascendent insurmontabil cu toate ca au ratat si titlul in favoarea baietilor din Dortmund.
Ceferistii nostrii s-au cocotat, pentru a treia oara, prin metode specifice, in fotoliul de campioni. Sezonul recent incheiat nu a dus lipsa de ingredientele proprii fotbalului mioritic, ingrediente pe care nu mai are rost sa le reamintesc. Asadar, Clujul un oras cu echipa campioana, iar Munchenul doar o gazda a unei finale continentale. Asta la o analiza superficiala si amatoriceasca a fenomenului numit fotbal.
Diferentele se vor vedea nu mai departe decat in vara cand formatiile noastre vor aborda primele etape din cupele europene. Se va repeta istoria din sezoanele trecute. Sa va aduc aminte de prestatia Galatiului, o alta campioana impusa, in Liga Campionilor? Pai dupa ce clubul de la Dunare a „umflat” banii de la UEFA prestatia jucatorilor lui Dorinel a fost una mai mult decat lamentabila, chiar si in campionat. Dupa ce ca fotbalul nostru are o valoare cat se poate de indoielnica sa mai decizi clasamentele cu sforarii prin birouri este curata sinucidere.
Capitanul Cadu, prietenul lui Bornescu din meciul suspendat de intransingentul Tudor, a dat mai ieri o declaratie care m-a lasat masca. Cica cefereul vrea sa treaca de grupele Ligii desi nu a ajuns inca acolo. Se pare ca don Ricardo s-a suit in dealul
