Băsescu are dreptate. Ponta are dreptate. Amîndoi au dreptate.
Propunerea de directivă conţinînd „regulile de siguranţă privind utilizarea instrumentelor sanitare tăioase“ are un drum lung. S-a născut de la vreun sindicat al infirmierelor şi medicilor, supărat pe numărul mare de accidente de muncă în spitale, sau de la un mare producător european de bisturie, iritat de brusca apariţie pe piaţa comunitară a unor fabricanţi chinezi, indieni sau brazilieni, care merg pe preţuri foarte mici. Prin urmare, se găseşte o singură rezolvare posibilă: un set de norme care să reglementeze standardele de fabricaţie ale uneltelor tăioase folosite în spitale şi policlinici.
DE ACELASI AUTOR Ne consultă Europa! Utilităţi particulare Priorităţi rurale Sînt expiratO asemenea directivă, ca oricare alta, afectează toate cele 27 de state membre. De aceea, se trece la negocieri, prin intermediul specialiştilor de la reprezentanţele statelor membre, din Bruxelles. Oamenii ăia nu ştiu exact care sînt interesele specifice ale ţării lor, în toate domeniile posibile. Aşa că ei cer lămuriri de la patria mumă (în principiu, de la Ministerul Industriilor şi de la cel al Sănătăţii, de la sindicatele utilizatorilor de instrumente sanitare tăioase şi de la vreo cameră de comerţ care să-i pună în legătură cu fabricanţii). Lista de întrebări este relativ simplă, dorind să lămurească poziţia de negociere. Cîte persoane ar fi afectate de noua reglementare? E în favoarea medicilor şi a asistentelor? Avem producători autohtoni şi, dacă da, ar face faţă noilor standarde de producţie? Ar fi afectat bugetul sănătăţii, dacă s-ar cumpăra (prin licitaţii publice) bisturie de alt fel, probabil mai scumpe? Ar urma apoi o rundă de negocieri în ţară, între ministere, sindicate, patronate, firme de import al echipamentelor sanitare, directori de spitale. Ei se pun de acord, încheagă un pachet de pozi
