Inaltarea Domnului sau Ispasul, cum mai este numita, se sarbatoreste, in fiecare an, la 40 de zile de la Inviere, de fiecare data joia, si reprezinta ultimul eveniment din viata pamanteasca a lui Iisus Hristos.
Din ziua de Paste si pana la Ispas, oamenii se saluta spunand "Hristos a inviat!" si li se raspunde "Adevarat c-a inviat!" De Inaltarea Domnului, pentru o singura zi, se saluta spunand "Hristos s-a inaltat" si se raspunde cu "Adevarat ca s-a-naltat!" Dupa sarbatoarea Ispasului se revine la obisnuitele formule de salut.
Sarbatoarea Inaltarii Domnului se mai numeste si Ispas, dupa numele martorului ascuns, nevazut al Inaltarii. Traditia spune ca Ispas, un cioban, ascuns pe dupa pietre, a urmarit evenimentul, tacut si uimit, si mai apoi a povestit alor sai cele intamplate.
De Ispas, femeile care au morti in familie impart azime calde, ceapa verde si rachiu pentru sufletul celor care nu mai sunt. De asemenea, in aceasta zi, se mai dau de pomana lapte dulce fiert cu pasat si un buchet de maturi de camp.
In traditia populara, ziua de Ispas mai este numita si Pastele Cailor, deoarece se crede ca numai in aceasta zi, si doar pentru o singura ora, caii se satura pentru ca asa ar fi fost blestemati de Maica Domnului.
De Ispas, oamenii isi pun la brau frunze de nuc pentru ca se crede ca si Iisus ar fi avut cand s-a inaltat la ceruri si se bat cu leustean ca sa fie feriti de rele si de boli.
La fel si vitele sunt batute cu leustean, ca sa se ingrase, sa fie sanatoase si pazite de vrajitoare. Tot in aceasta zi se sfintesc plantele de leac - leusteanul, paltinul, alunul.
Se crede ca cine moare de Ispas ajunge in Rai. Tot azi, se taie par din varful cozilor de la vite si se ingroapa intr-un furnicar spunand: "Sa dea Dumnezeu sa fie atatia miei si vitei cate furnici sunt in acest furnicar!". @
