Victor Ponta se afla intr-o campanie de imagine atat de frenetica incat iti taie repiratia si mai multe nu. Cu exceptia zilei cand a fost plecat in Afganistan, nu cred ca a trecut vreo alta de la numirea in functie in care sa nu aiba cel putin trei aparitii la televiziune.

Acum vorbeste apasat din Palatul Victoria, peste cinci minute reia mesajul in strada, peste cateva ore il vezi inconjurat de microfoane la o lansare de candidati, peste alte cateva ore da declaratii la Parlament si nu ai timp nici macar sa mananci un corn ca il vezi vorbind pe aeroport la plecarea catre Afganistan. Uau! Ma intreb de ce si-a mai numit un purtator de cuvant. Andrei Zaharescu someaza de cand s-a mutat de la Antena la guvern.

Toata aceasta topaiala din microfon in microfon pe toate ecranele imi aduce aminte de un cunoscut banc din alte guvernari. Un roman se plange la radio Erevan ca deschizand televizorul da de Adrian Nastase, deschizand radioul da de Adrian Nastase, deschizand ziarele da de Adrian Nastase. Am o conserva, sa o deschid?, intreba exasperat omul.

Si ma intreb daca doar mie acest exces de mediatizare imi straneste asemenea asocieri de idei.

Este adevarat ca unul dintre viciile fostei puteri a fost lipsa de comunicare. Dar nu pentru ca Emil Boc dadea rar declaratii. Dimpotriva. Problema era asadar calitatea nu cantitatea comunicarii. Aceasta este capcana de care ar trebui sa se fereasca Victor Ponta. Pe de alta parte, este de inteles ca tanarul premier simte nevoia sa convinga, sa se impuna, sa intre in constiinta publica in postura de preimer. Socotind ca repetitia e mama invataturii, ii tot repeta poporului in toate formele si cu toate ocaziile cine este el.

Dar ma tem ca aceasta strategie ar putea avea efecte perverse destul de periculoase. In primul rand, pentru ca in acest fel Victor Ponta se va uza rapid. Ac