Se spune că toate fetele visează la Făt-Frumos. Dar poate mai sunt unele care îl înjunghie din târzie pruncie, ca să iasă cu Batman. Poate ți se ia și de depresiile ăstuia și de fetișurile pentru lilieci și umezeală. Devii actuală și cauți un Mad Max, cu nisipul în urechi. Estival, mai faci un popas retro alb-negru cu un James Dean pe marginea drumului.
La un moment dat, nu îți mai permiți să îți faci proiecții cu relații și construcții pe termen îndelungat. Fie te scuzi tu că nu ai timp, fie se scuză vreun alt holtei târziu că nu are timp de relații, până să afli măcar cum sărută. Amândoi, oricum ai fi tu, oricare ar fi el, știți că timpul nu există, timpul se face, pe măsura dorințelor tale, în condițiile în care acestea există.
Îți spui cu ochii țintiți înainte că nu te mai oprești decât dacă ești trasă de mânecă. Eventual, fără bruscări sau dezmembrări textile. Ai drumuri lungi, evident. După criteriile deja stabilite, nu te oprești prea des și nu stai mult nicăieri. În pauze de “nu am timp să alerg după bărbați și autobuze”, îți dai seama că nici pe poze cu fotomodele nu prea bălești, probabil te-ai plictisi în 5 minute după ce i-ai cunoaște. Nu ai avea chef să le întâmpini așteptările, alea cu multe complimente și zâmbete naive. Dacă tot vine treaba așa, cu cine riscă sau își pune timpul la bătaie, îți propui să nu mai faci propuneri. Nu mai emiți feromoni, doar constați cine pare să își imagineze mai multe în timp ce se holbează la tine.
Așa te trezești că ai o cută de expresie. Nu știi dacă e de la soarele care îți intră-n ochi, sau de la verigheta bărbatului care îți zâmbește. Zâmbești și tu, că doar nu ai fi fraieră să ratezi un mindfuck pe cinste. Îți plac bărbații care au povești și principii. Ăia care știu ce înseamnă loialitate, doar și-o poartă pe mână. Nu își limitează comunicarea la replici de agățat și făcut cu ochiul
