Finala Cupei a arătat că, dintr-o mare de ură şi dispreţ, frumosul poate ieşi la iveală. Când miile de steaguri în alb şi roşu ale dinamoviştilor şi plăcuţele giuleştenilor au umplut peluzele Naţional Arena, oamenii din fruntea fotbalului nostru au văzut cu ochii lor ce pierd atunci când, la derby-uri, izolează fanii echipei adverse într-un colţ întunecat de tribună.
Cu acoperişul tras din nou, uriaşul stadion părea o oală pusă sub presiune de focul din interior. Dinamo - Rapid nu a umplut toate scaunele, dar numărul suporterilor veniţi pentru cele două echipe a făcut ca finala să fie, poate, cel mai intens meci jucat până acum pe această arenă.
Micile probleme nu au apărut din peluzele în care 12.000 de rapidişti şi tot atâţia dinamovişti cântau şi băteau din palme fără oprire, ci dintr-un colţ al tribunei I, unde o facţiune a galeriei giuleştene a aprins prima torţă pe Naţional Arena. Fără pumni sau picioare de data asta! O intervenţie promptă a firmei de pază, aceeaşi care la meciul România - Uruguay, alături de Jandarmerie, bătea crunt o mână de suporteri pentru un banner inofensiv, a liniştit în câteva secunde totul. Tot rapidiştii au mai reuşit o premieră: în peluza lor au pocnit primele petarde.
Ironiii pentru ai lor
Duelul galeriilor a făcut ca zgomotele puternice să se amestece plăcut în urechile oamenilor de la tribune. Ei, rapidişti şi dinamovişti, scaun lângă scaun, au zâmbit satisfăcuţi. "Sunteţi suporteri de meserie încă de la Nicu Galerie". Primul banner al giuleştenilor apărut printre steagurile uriaşe a făcut ca şi în nordul stadionului să răsară o bucată mare de pânză: "Fenomenul moare, dormiţi în continuare?". Dinamoviştii au scos şi ultima bucată de pânză. Nu cu ironii pentru rivali, ci cu un mesaj dureros pentru ai lor: "Cupe şi campionate? O cotă bună le face uitate!".
Mitică i-a un