In aceste zile statele mediteraneene ale Europei – Grecia, Italia, Spania, Franta – au declansat o fronda impotriva politicii de austeritate promovate de Germania. Acest nou curent pare ca este stimulat de noul presedinte al Frantei, Francois Hollande.

Domnul Hollande pretinde ca va obtine crestere economica prin relaxarea politicii de austeritate promovate de Germania, cresterea taxelor si a angajatilor bugetari in Franta. In plus, el cere emiterea de obligatiuni in numele UE, deci al tuturor statelor membre in solidar.

Abordarea aceasta este o retorica populista a statelor in dificultate, care incearca sa se agate de cele cu finante mai sanatoase in speranta de a-si rezolva problemele proprii. Abordare este scandaloasa si iresponsabila in contextul actual, si iata de ce. Boala deficitului si pilula inflationista

Citim aproape zilnic despre deficitul bugetar, despre asa-zisul succes al unei noi emisiuni de obligatiuni guvernamentale. Folosind analogia cu bugetul unei familii, ca si in unele postari anterioare, traducerea acestui limbaj sofisticat, care-l ameteste pe cetateanul mediu, este foarte simpla: e ca si cum cheltuiti permanent mai mult decat veniturile pe care le aveti, si nu pentru mica afacere a familiei sau pentru o alta investitie, ci pentru a va cumpara de mancare si a plati intretinerea.

Similar, guvernul cheltuie mai mult decat suma taxelor pe care le colecteaza si se imprumuta permanent pentru a plati salarii si pensii. Vezi aici povestea cu “reintregirea”salariilor bugetarilor, care a devenit prioritate nationala. Dupa cum au spus politicienii din tot spectrul, nu conteaza ca nu avem bani, platim oricum.

Ceea ce se trece foarte usor cu vederea este ca toate aceste imprumuturi trebuie rambursate la un moment dat iar pana atunci trebuie sa platim dobanda la ele. Intram deci intr-un cerc vicios care isi ampli