Robu, candidatul liberal al USL pentru Primaria Timisoara este, de cateva zile, subiectul celor mai ticaloase comentarii, pe cea mai delicata si importanta tema: sanatatea.

Nicolae Robu, un eminent fiu al Timisoarei, campion al spiritului activ si dinamic, neobosit (poate, prea mult neobosit!), presedintele Senatului UPT, senator liberal in parlament, candidat la Primaria Timisoara, are un mare defect: munceste, uitandu-se pe sine.

Faptul ca intr-o seara, cu prieteni dragi aproape, dar mai ales cu Ingeri, a ajuns, fara voia sa, pe mana unul alt eminent, dr. Sorin Pescariu, care, pur si simplu, l-a „certat” si l-a supus unor investigatii profunde, apoi nu a fost lasat sa plece pentru a nu i se pune viata in pericol, nu a depins de el. Chiar nu voia sa ramana in spital. Chiar ii pasa mai mult de emisiunile tv decat de propria sa fiinta.

Ii detest pe lasii care sunt capabili sa scrie monstruozitati despre un om a carui stare de sanatate scapase de sub atentia unui om politic mult prea dedicat comunitatii. Unui om gata sa nu constientizeze gravitatea si precaritatea echilibrului nostru uman. Cineva ca Robu poate crede ca este nemuritor.

Dinamic, inteligent, ancorat intr-un cotidian de un istovitor inconstient, omul Robu a acceptat candidatura la Primaria Timisoara din dragoste pentru oamenii orasului, din atasament pentru liberali, din dorinta de a schimba. Din dorinta de a reda Timisoara timisorenilor.

Recenta, neasteptata si aproape brutala nevoie de internare pentru inima a generat o mizerabila batalie electronica, pe care nu o credeam in stare a se intampla aici, la Timisoara. Ofiterii activi ai concurentei electorale au inceput sa scoata otravurile prin toate gaurile negre ale mentalului, inimilor, sufletelor lor afectate de insuportabila greutate data de responsabilitatea unui oras ca Timisoara! Forumurile si site-urile de discu