Profesoul Ronald A. Howard, de la Universitatea Stanford, a conceput un reper util in masurarea riscului unei persoane de a deceda intr-un anumit timp. Etimologia acestui termen vine din cuvintele "micro", care semnifica a milioana parte dintr-un intreg, si "mortalite", din limba franceza, care semnifica mortalitate. Astfel, s-a format cuvantul micromortal.
Ca unitate de masura, un micrmortal reprezinta porbabilitatea de unu la un milion. Initial considerat ca un concept abstract, astazi aceasta unitate este folosita de catre multe companii de asigurari sociale, dar si de unii cercetatori, interesati in a calcula probabilitatea unui deces.
La modul general, se considera ca un om normal acumuleaza pentru fiecare ora de viata 1,63 micromortali, respectiv 39 pe zi. In functie de "clase" care iau in considereare conditiile de viata, de munca, de alimentatie si multe altele, acestor cifre li se aplica, in plus sau in minus, corectii.
O serie de activitati maresc riscul de deces cu un micromortal si, prin urmare, duc la o grabire a decesului. Iata cand acest risc creste cu o unitate:
- Consumul de 0,5 litri de vin
- Fumatul a 1,4 tigari
- O ora petrecuta intr-o mina de carbuni
- 2 zile petrecute intr-un mare centru urban, ca New York sau Boston
- 2 luni de viata traite in compania unui un fumator
- Consumul de apa clorinata timp de 1 an
- 5 ani petrecuti in apropierea unei centrale nucleare
- 15 ani petrecuti la 20 mile distanta de o centrala nucleara
- Consumul a 100 g gratar (efect carbune)
- Consumul a 40 linguri de ulei de arahide
- Consumul de banane, 1.000 g
- Calatorie cu canoe, 6 minute (risc de accident)
- Calatorie cu motocicleta, 6 mile (risc de accident)
- Mers pe jos 17 mile (risc de accident)
- Calatorie cu bicicleta 10 mile (ris
