"Eu L-am vazut pe Domnul Iisus. Asta mi-a dat putere"
Chilia parintelui Mina Dobzeu miroase a tamaie si-a mir. Peretii sunt imbracati in icoane si intre ele arde neincetat o candela. Aerul e subtire si incarcat cu o tacere smerita. Dupa 91 de ani de credinta si rugaciune, dupa chinurile din temnitele comuniste, parintele sta intins in pat, orb si aproape fara auz. Mainile ii sunt firave. Mainile sale, care l-au botezat pe Nicolae Steinhardt in inchisoare, care au cioplit troite si au binecuvantat mii de credinciosi. Dar chiar si asa, firav si fara puteri, intreaga sa fiinta iradiaza bunatate si liniste, iar vorbele sale, pline de intelepciune si traire duhovniceasca, iti incalzesc inima. Unul dintre cei mai induhovniciti calugari ai Romaniei m-a primit pentru a-mi vorbi despre rugaciunea inimii, pe care o cunoaste indeaproape.
"Bate la usa inimii. Loveste cu cuvinte!"
- Parinte, v-ati intarit de-a lungul vietii practicand rugaciunea inimii. Ati vorbit despre importanta ei si ati raspandit-o in toata Romania, in biserici si manastiri. De ce ati considerat important sa faceti cunoscuta aceasta rugaciune, in mod special?
- "Doamne Iisuse Hristoase, Fiul lui Dumnezeu, miluieste-ma pe mine, pacatosul". Aceasta este rugaciunea inimii, scurta si simpla, dar cu o mare putere si de mare ajutor. Este o rugaciune de pocainta, adresata Domnului Iisus, si e plina de Har si de Adevar. Porunca este de la Domnul: "Privegheati, dar in toata vremea, rugandu-va". Rugaciunea inimii nu este o taina de care au parte numai preotii, sau o practica ce apartine doar monahilor nevoitori. Este o rugaciune de pocainta, pentru tot crestinul. Prin aceasta rugaciune, omul devine curat cu inima. Rugaciunea inimii ii mantuieste pe cei credinciosi, iar monahii cu pravila calugareasca se si sfintesc. Domnul o primeste ca o j
