Atunci cand PSD a revenit la putere, cea mai intensa suspiciune, chiar teama, privea relatia acestui partid cu Justitia.

Este adevarat ca buna credinta obliga sa acorzi oricarui guvern nou instalat o prezumtie de buna credinta, dar este la fel de adevarat ca experienta guvernarilor anterioare ale acestui partid au lasat amintiri traumatizante tocmai in privinta respectarii si aplicarii fara exceptii si ierarhii, disfunctionalitati grave traduse si in plan european intr-un stegulet rosu, intr-o clauza de salvgardare si in instituirea unui mecanism de monitorizare si astazi activ, spre norocul nostru.

Era totusi o speranta ca in conditii de campanie si sub presiunea europeana, pornirile de deturnare a justitiei sa fie inhibate intr-o masura mai mica sau mai mare. Dupa cum era de asteptat ca PSD sa fi invatat ceva din pretul politic pe care l-a tot platit pentru felul in care a inteles sa-si protejeze si promoveze coruptii de toate calibrele. Din pacate, Victor Ponta a confirmat rapid cele mai negre suspiciuni printr-o inlantuire de fapte pe care e greu, daca nu imposibil, sa le socotesti nepremeditate, fapte avand ca scop daca nu fortarea unei achitari a lui Adrian Nastase in dosarul "Trofeul Calitatii", macar impingerea verdictului definitiv si irevocabil dincolo de termenul de prescriptie.

Si acesta inlantuire arata cam asa: trecerea Inspectoratului de Stat pentru Constructii din subordinea Ministerului Dezvoltarii (ajuns la PNL) in subordinea sa directa a fost una dintre primele griji ale lui Victor Ponta dupa preluarea mandatului, rezolvata cu aceeasi urgenta ca demiterea prefectilor sau decizia de restituire a banilor catre pensionari. Cu aceeasi urgenta, Victor Ponta a schimbat conducerea ISC, numind acolo un om care in prima sa zi de serviciu a semnat, fara sa ceara vreun aviz, fara sa solicite vreun punct de vedere al departa