Om de afaceri german din Bucuresti

Multe si neasteptate sunt caile prin care se produce integrarea europeana a Romaniei! De la democratizarea sferei politice la libertatea de calatorie si de alegere a tarii in care sa muncesti (cu, inca, restrictiile cunoscute), in care sa-ti cresti si sa-ti dai copiii la invatatura. De la reguli fiscale comune, la afaceri. Sute de firme active din Spania sau Italia sunt ale unor romani, dupa cum sute de firme din Romania sunt ale unor europeni. De la un an la altul, fenomenul numit peste Ocean "melting pot" (creuzet) prinde radacini si in Europa globalizata. Toate incer­carile guvernelor conservatoare occidentale de a se opune libertatii de miscare a muncitorilor din Est sunt sortite esecului. Exceptandu-i pe cei obisnuiti (la Cra­iova sau la Milano) sa incalce legea, milioane de ro­mani isi cauta "vatra" pentru un timp in UE. Unii se vor intoarce acasa, in satele si orasele natale, altii nu. A te duce acum la Bruxelles, cu treburi in "Capitala", a devenit un fapt banal. A inainta un proces la Haga, de asemenea. Asistam la "domesticirea" informatiei: cand la Bucuresti cade guvernul, toata presa europeana consemneaza stirea. Cand s-au taiat salariile cu 25% si s-a marit TVA-ul la 24%, au vuit toate ziarele si tele­viziunile de pe continent. Romania, in esenta, nu mai este un spatiu "exotic", marginal, ci unul comunitar, sin­cronizat in multe privinte cu ceilalti 26 de parteneri. Acest lucru ii atrage pe investitorii europeni de an­vergura mica si medie. Daca pentru marea finanta, Ro­mania este doar o sageata infipta de Google pe o harta, marii capitalisti trimitandu-si la Bucuresti doar repre­zentantii, pentru investitorii de mijloc, Romania poate deveni un "taram numit dorinta". Mii de ger­mani, en­glezi, francezi, belgieni, israelieni, austrieci, olandezi etc. ne-au devenit compatrioti. Au invatat limba, s-au acomodat c