"Nu va voi lasa decat ochii, ca sa plangeti"
Anul 1812 este cutitul rusesc infipt in inima Moldovei istorice. Statul moldovenesc, faurit de la Munte pana la Dunare si Marea Neagra, de Alexandru cel Bun si Stefan cel Mare si Sfant, de Petru Rares, Vasile Lupu, Ion Voda cel Cumplit, si aparat cu sabia si crucea de zeci de generatii de romani moldoveni, a fost sfartecat si injumatatit de Rusia imperiala. Statul moldovenesc, jumatatea de Est, cu o suprafata de 45 mii km patrati, cu cele mai manoase pamanturi, cu sute de sate de razesi, plaiesi, arcasi mandri, cu glorioasele cetati de pe Nistru si Dunare, a fost lichidat de catre tarul Alexandru si transformat intr-o uitata gubernie de la periferia imensului imperiu rusesc. Practic, Rusia tarista a fost groparul Moldovei istorice si al statului moldovenesc, fiindca si partea de Vest si-a pierdut, in mare masura, moralul si puterea de a se dezvolta independent, pana la infaptuirea Unirii din 1859. O granita artificiala, pazita cu strasnicie de "eliberatori", a fost trasa prin trupul viu al Tarii. Instrainati de o parte si alta a Prutului, romanii moldoveni au trait din plin drama sfasierii mosiei lui Stefan cel Mare, dandu-i de la inceput dreptate lui Kutuzov, care le-a promis "crestineste" ca "nu va voi lasa decat ochii, ca sa plangeti". Cu baioneta si cnutul, administratia tarista din Moldova ocupata a instalat un regim despotic de rusificare fortata, de stramutare a bastinasilor in Caucaz si Extremul Orient, de interzicere a limbii romane si de colonizare masiva cu populatii straine.
Cetatea Alba Planul Rusiei era de a "elibera" definitiv Moldova de moldoveni, apoi, in etapa urmatoare, de a lichida intreaga insula de romanitate care separa imperiul tarist de slavii din Balcani. In ansamblu, daca luam in calcul ca bastinasii romani, la momentul ocuparii, constituia
