Nu e vorbă că am avea vreun Cod fiscal dintre cele mai bune, dar pare-se că politicienii trag să îl avem pe cel mai aiuritor şi distrugător pentru economie. Ultima propunere a Ministerului de Finanţe, de impozitare a câştigurilor pe piaţa de capital, care prevede reţinerea a 16% pentru orice tranzacţii câştigătoare fără calcularea veniturilor nete, ne apare ca o nouă culme a născocirilor năstruşnice ale statului român în materie de taxare.
Dacă se impune o reformă a Codului fiscal, aceasta ar trebui să vizeze în primul rând stimularea muncii şi a investiţiilor de capital, cele care duc societatea înainte, nicidecum să le descurajeze mai abitir. Or, în România toate formele de coagulare a capitalului naţional sunt frânate de obstacole pe care le ridicăm inutil.
Să ne gândim doar la faptul că impozitul pe câştigurile din dobânzi - într-o ţară cu un istoric al unei inflaţii mari şi persistente - se aplică sumelor nominale, atunci când de fapt aceste economisiri sunt lovite în puterea reală de cumpărare. În intervalul iulie 2010 - iunie 2011, randamentele depozitelor au fost real negative, însă românii au fost puşi să plătească impozite şi pe ce au pierdut. Această realitate se menţine, represiunii financiare orchestrate de BNR şi sistemul bancar împotriva celor care economisesc adăugându-i-se un tratament fiscal nestimulativ.
Plasamentele bursiere şi de portofoliu au primit deja o lovitură atunci când Fiscul a venit cu ideea de a-i invita pe investitori să îi treacă pragul trimestrial. Acum însă propunerea de a ignora rezultatul net al portofoliului şi de a reţine 16% din orice tranzacţie câştigătoare, bate tot: în materie de inechitate, de efecte perverse şi, finalmente, de (in)aplicabilitate. De fapt, ca şi privatizarea iniţiată la Cuprumin, este aşa de gogonată, încât ne vine greu să credem că va ajunge vreodată în vigoare.
"S-a propus aşa ce
